Iov 3
1 După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
Potom otevřev Job ústa svá, zlořečil dni svému.
2 Și Iov a vorbit și a spus:
Nebo mluvě Job, řekl:
3 Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
Ó by byl zahynul ten den, v němž jsem se naroditi měl, i noc, v níž bylo řečeno: Počat jest pacholík.
4 Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
Ten den ó by byl obrácen v temnost, aby ho byl nevyhledával Bůh shůry, a nebyl osvícen světlem.
5 Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
Ó by jej byly zachvátily tmy a stín smrti, a aby jej byla přikvačila mračna, a předěsila horkost denní.
6 Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
Ó by noc tu mrákota byla opanovala, aby nebyla připojena ke dnům roku, a v počet měsíců nepřišla.
7 Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
Ó by noc ta byla osaměla, a zpěvu aby nebylo v ní.
8 Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
Ó by jí byli zlořečili ti, kteříž proklínají den, hotovi jsouce vzbuditi velryba.
9 Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
Ó by se byly hvězdy zatměly v soumraku jejím, a očekávajíc světla, aby ho nebyla dočekala, ani spatřila záře jitřní.
10 Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
Nebo nezavřela dveří života mého, ani skryla trápení od očí mých.
11 De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
Proč jsem neumřel v matce, aneb vyšed z života, proč jsem nezahynul?
12 De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
Proč jsem vzat byl na klín, a proč jsem prsí požíval?
13 Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
Nebo bych nyní ležel a odpočíval, spal bych a měl bych pokoj,
14 Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
S králi a radami země, kteříž sobě vzdělávali místa pustá,
15 Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
Aneb s knížaty, kteříž měli zlato, a domy své naplňovali stříbrem.
16 Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
Aneb jako nedochůdče nezřetelné proč jsem nebyl, a jako nemluvňátka, kteráž světla neviděla?
17 Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
Tamť bezbožní přestávají bouřiti, a tamť odpočívají ti, jenž v práci ustali.
18 Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
Také i vězňové pokoj mají, a neslyší více hlasu násilníka.
19 Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
Malý i veliký tam jsou rovni sobě, a služebník jest prost pána svého.
20 Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
Proč Bůh dává světlo zbědovanému a život těm, kteříž jsou ducha truchlivého?
21 Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
Kteříž očekávají smrti, a není jí, ačkoli jí hledají pilněji než skrytých pokladů?
22 Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?
Kteříž by se veselili s plésáním a radovali, když by nalezli hrob?
23 De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
Èlověku, jehož cesta skryta jest, a jehož Bůh přistřel?
24 Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
Nebo před pokrmem mým vzdychání mé přichází, a rozchází se jako voda řvání mé.
25 Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
To zajisté, čehož jsem se lekal, stalo se mi, a čehož jsem se obával, přišlo na mne.
26 Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.
Neměl jsem pokoje, aniž jsem se ubezpečil, ani odpočíval, až i přišlo pokušení toto.
