Iov 3
1 După aceasta, Iov și-a deschis gura și și-a blestemat ziua.
Napokon otvori Job usta i prokle dan svoj;
2 Și Iov a vorbit și a spus:
poče svoju besjedu i reče:
3 Să piară ziua în care m-am născut și noaptea în care a fost spus: Un copil de parte bărbătească este conceput.
“O, ne bilo dana kad sam se rodio i noći što javi: 'Začeo se dječak!'
4 Să fie acea zi întuneric; Dumnezeu să nu îi dea atenție din înalt și să nu strălucească lumina peste ea.
U crnu tminu dan taj nek se prometne! S visina se njega Bog ne spominjao, svjetlost sunčeva ne svijetlila mu više!
5 Să o întineze întunericul și umbra morții; să locuiască un nor peste ea; să o înspăimânte întunecimea zilei.
Mrak i sjena smrtna o nj se otimali, posvema ga tmina gusta prekrila, pomrčine dnevne stravom ga morile!
6 Cât despre acea noapte, întunericul să o apuce; să nu fie alăturată zilelor anului, să nu vină la numărul lunilor.
O, da bi ga tama svega presvojila, nek' se ne dodaje danima godine, nek' ne ulazi u brojenje mjeseci!
7 Iată, acea noapte să fie solitară, nicio voce de bucurie să nu intre în ea.
A noć ona bila žalosna dovijeka, ne čulo se u njoj radosno klicanje!
8 Să o blesteme cei ce blestemă ziua, care sunt gata să își înalțe jelirea.
Prokleli je oni štono dan proklinju i Levijatana probudit' su kadri!
9 Stelele amurgului acesteia să fie întuneric; să caute lumină, dar să nu găsească; nici să nu vadă răsăritul zilei,
Pomrčale zvijezde njezina svanuća, zaludu se ona vidjelu nadala, i zorinih vjeđa ne gledala nigda!
10 Pentru că nu a închis ușile pântecelui mamei mele, nici nu a ascuns întristare de la ochii mei.
Što mi od utrobe ne zatvori vrata da sakrije muku od mojih očiju!
11 De ce nu am murit eu din pântece? De ce nu mi-am dat eu duhul când am ieșit din pântece?
Što nisam mrtav od krila materina, što ne izdahnuh izlazeć' iz utrobe?
12 De ce m-au întâmpinat genunchii? Sau sânii ca să îi sug?
Čemu su me dva koljena prihvatila i dojke dvije da me nejaka podoje?
13 Căci acum aș zace și aș tăcea, aș dormi, atunci aș fi avut odihnă,
U miru bih vječnom počivao sada, spavao bih, pokoj svoj bih uživao
14 Cu împărați și sfătuitori ai pământului, care și-au zidit locuri pustii;
s kraljevima i savjetnicima zemlje koji su sebi pogradili grobnice,
15 Sau cu prinți care au avut aur, care și-au umplut casele cu argint;
ili s knezovima, zlatom bogatima, što su kuće svoje srebrom napunili.
16 Sau ca o naștere ascunsă, nelatimp, nu aș mai fi fost; ca prunci care nu au văzut niciodată lumina.
Ne bih bio - k'o nedonošče zakopano, k'o novorođenče što svjetla ne vidje.
17 Acolo cei stricați încetează a tulbura; și acolo cei obosiți au odihnă.
Zlikovci se više ne obijeste ondje, iznemogli tamo nalaze počinka.
18 Acolo prizonierii se odihnesc împreună; nu aud vocea opresorului.
Sužnjeve na miru tamo ostavljaju: ne slušaju više poviku stražara.
19 Cei mici și cei mari sunt acolo; și servitorul este liber de stăpânul lui.
Malen ondje leži zajedno s velikim, rob je slobodan od gospodara svoga.
20 Pentru ce se dă lumină celui în nefericire și viață celui amărât în suflet,
Čemu darovati svjetlo nesretniku i život ljudima zagorčene duše
21 Care tânjesc după moarte, dar ea nu vine; și sapă după ea mai mult decât după tezaure ascunse;
koji smrt ištu, a ona ne dolazi, i kao za blagom za njome kopaju?
22 Care se bucură peste măsură și se veselesc când pot găsi mormântul?
Grobnom bi se humku oni radovali, klicali od sreće kad bi grob svoj našli.
23 De ce se dă lumină unui om a cărui cale este ascunsă și pe care Dumnezeu l-a îngrădit?
Što će to čovjeku kom je put sakriven, koga je Bog sa svih strana zapriječio?
24 Căci suspinul meu vine înainte să mănânc și răcnetele mele sunt turnate ca apele.
Zato videć' hranu, uzdahnuti moram, k'o voda se moji razlijevaju krici.
25 Pentru că lucrul de care m-am temut foarte mult a venit asupra mea și de ceea ce m-am temut m-a ajuns.
Obistinjuje se moje strahovanje, snalazi me, evo, čega god se bojah.
26 Nu am avut nici siguranță, nici odihnă, nici tăcere; totuși tulburarea a venit asupra mea.
Pokoja ni mira meni više nema, u mukama mojim nikad mi počinka.”
