Iov 29
1 Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
Åter hov Job upp sin röst och kvad:
2 O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
Ack att jag vore såsom i forna månader, såsom i de dagar då Gud gav mig sitt beskydd,
3 Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
då hans lykta sken över mitt huvud och jag vid hans ljus gick fram genom mörkret!
4 Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
Ja, vore jag såsom i min mognads dagar, då Guds huldhet vilade över min hydda,
5 Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
då ännu den Allsmäktige var med mig och mina barn stodo runt omkring mig,
6 Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
då mina fötter badade i gräddmjölk och klippan invid mig göt ut bäckar av olja!
7 Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
När jag då gick upp till porten i staden och intog mitt säte på torget,
8 Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
då drogo de unga sig undan vid min åsyn, de gamla reste sig upp och blevo stående.
9 Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
Då höllo hövdingar tillbaka sina ord och lade handen på munnen;
10 Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
furstarnas röst ljöd då dämpad, och deras tunga lådde vid gommen.
11 Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
Ja, vart öra som hörde prisade mig då säll, och vart öga som såg bar vittnesbörd om mig;
12 Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
ty jag räddade den betryckte som ropade, och den faderlöse, den som ingen hjälpare hade.
13 Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
Den olyckliges välsignelse kom då över mig, och änkans hjärta uppfyllde jag med jubel.
14 Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
I rättfärdighet klädde jag mig, och den var såsom min klädnad; rättvisa bar jag såsom mantel och huvudbindel.
15 Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
Ögon blev jag då åt den blinde, och fötter var jag åt den halte.
16 [Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
Jag var då en fader för de fattiga, och den okändes sak redde jag ut.
17 Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
Jag krossade den orättfärdiges käkar och ryckte rovet undan hans tänder.
18 Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
Jag tänkte då: »I mitt näste skall jag få dö, mina dagar skola bliva många såsom sanden.
19 Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
Min rot ligger ju öppen för vatten, och i min krona faller nattens dagg.
20 Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
Min ära bliver ständigt ny, och min båge föryngras i min hand.»
21 Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
Ja, på mig hörde man då och väntade, man lyssnade under tystnad på mitt råd.
22 După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
Sedan jag hade talat, talade ingen annan; såsom ett vederkvickande flöde kommo mina ord över dem.
23 Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
De väntade på mig såsom på regn, de spärrade upp sina munnar såsom efter vårregn.
24 [Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
När de misströstade, log jag emot dem, och mitt ansiktes klarhet kunde de icke förmörka.
25 Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
Täcktes jag besöka dem, så måste jag sitta främst; jag tronade då såsom en konung i sin skara, lik en man som har tröst för de sörjande.
