Iov 29

1 Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:

Y tornó Job a tomar su parábola, y dijo:

2 O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;

¡Quién me tornase como en los meses pasados, como en los días cuando Dios me guardaba!

3 Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;

Cuando hacía resplandecer su candela sobre mi cabeza, a la luz de la cual yo caminaba en la oscuridad.

4 Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;

Como fui en los días de mi mocedad, cuando Dios era familiar en mi tienda;

5 Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;

Cuando aun el Omnipotente estaba conmigo, y mis mozos al derredor de mí;

6 Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;

Cuando yo lavaba mis caminos con manteca, y la piedra me derramaba ríos de aceite;

7 Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!

Cuando salía a la puerta a juicio, y en la plaza hacía aparejar mi silla:

8 Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.

Los mozos me veían, y se escondían, y los viejos se levantaban, y estaban en pie.

9 Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.

Los príncipes detenían sus palabras, y ponían la mano sobre su boca.

10 Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.

La voz de los principales se ocultaba, y su lengua se pegaba a su paladar.

11 Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;

Cuando los oídos que me oían, me llamaban bienaventurado, y los ojos que me veían, me daban testimonio;

12 Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.

Porque libraba al pobre que gritaba, y al huérfano que carecía de ayudador.

13 Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.

La bendición del que se iba a perder venía sobre mí, y al corazón de la viuda hacía cantar de alegría.

14 Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.

Vestíame de justicia, y ella me vestía como un manto, y mí toca era juicio.

15 Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.

Yo era ojos al ciego, y pies al cojo.

16 [Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.

A los menesterosos era padre, y de la causa que no entendía, me informaba con diligencia.

17 Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.

Y quebraba los colmillos del inicuo; y de sus dientes hacía soltar la presa.

18 Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.

Y decía: En mi nido moriré, y como arena multiplicaré días.

19 Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.

Mi raíz está abierta junto a las aguas, y en mis ramas permanecerá rocío.

20 Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.

Mi honra se renueva conmigo, y mi arco se renueva en mi mano.

21 Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.

Oíanme y esperaban, y callaban a mi consejo.

22 După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.

Tras mi palabra no replicaban: mas mi razón destilaba sobre ellos.

23 Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.

Y esperábanme como a la lluvia, y abrían su boca como a la lluvia tardía.

24 [Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.

Si me reía a ellos, no lo creían; ni derribaban la luz de mi rostro.

25 Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.

Aprobaba el camino de ellos, y sentábame en cabecera; y moraba como el rey en el ejército, como el que consuela llorosos.