Iov 29

1 Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:

Siguió Job explicando y dijo:

2 O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;

“¡Ojalá volviera a ser como en los meses pasados, como en los días en que Dios me protegía,

3 Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;

cuando su luz brillaba sobre mi cabeza, y su luz me guiaba en las tinieblas!

4 Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;

¿Cuál era en la madurez de mi vida, cuando era amigo de Dios y Este guardaba mi morada;

5 Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;

cuando el Todopoderoso estaba conmigo, y me rodeaban mis hijos;

6 Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;

cuando lavaba mis pies con leche, y de la roca me brotaban ríos de aceite.

7 Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!

(En aquel tiempo) cuando yo salía a la puerta de la ciudad, y en la plaza establecía mi asiento,

8 Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.

los jóvenes al verme se retiraban, y los ancianos se levantaban, y se mantenían en pie.

9 Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.

Los príncipes contenían la palabra, y ponían su mano sobre la boca.

10 Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.

Se callaba la voz de los magnates y su lengua se pegaba a su paladar.

11 Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;

El que me escuchaba, me llamaba dichoso, y el ojo que me veía, daba señas en favor mío.

12 Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.

Yo libraba al pobre que pedía auxilio, y al huérfano que no tenía sostén.

13 Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.

Sobre mí venía la bendición del que hubiera perecido, y yo alegraba el corazón de la viuda.

14 Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.

Me revestía de justicia, y esta me revestía a mí, mi equidad me servía de manto y tiara.

15 Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.

Era yo ojo para el ciego, y pie para el cojo,

16 [Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.

padre de los pobres, que examinaba con diligencia aun la causa del desconocido.

17 Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.

Quebraba los colmillos del malvado, y de sus dientes arrancaba la presa.

18 Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.

Por lo cual me decía: «Moriré en mi nido, y mis días serán tan numerosos como la arena;

19 Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.

mi raíz se extenderá hacia las aguas, y el rocío pasará la noche en mis hojas.

20 Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.

Será siempre nueva en mí la gloria mía, y mi arco se renovará en mi mano.»

21 Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.

A mí me escuchaban sin perder la paciencia, aguardando silenciosamente mi consejo.

22 După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.

Después de hablar ya no respondía nadie, porque (cual rocío) caían sobre ellos mis palabras.

23 Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.

Me esperaban como se espera la lluvia, abrían su boca como a la lluvia tardía.

24 [Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.

Si les sonreía estaban admirados, y se alegraban de esa luz de mi rostro.

25 Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.

Yo decidía su conducta y me sentaba a la cabecera, habitaba como un rey entre sus tropas, cual consolador un medio de los afligidos.”