Iov 29
1 Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
E Jó continuou a falar seu discurso, dizendo:
2 O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
Ah quem me dera que fosse como nos meses passados! Como nos dias em que Deus me guardava!
3 Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
Quando ele fazia brilhar sua lâmpada sobre minha cabeça, e eu com sua luz caminhava pelas trevas,
4 Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
Como era nos dias de minha juventude, quando a amizade de Deus estava sobre minha tenda;
5 Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
Quando o Todo-Poderoso ainda estava comigo, meus filhos ao redor de mim;
6 Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
Quando eu lavava meus passos com manteiga, e da rocha me corriam ribeiros de azeite!
7 Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
Quando eu saía para a porta da cidade, [e] na praça preparava minha cadeira,
8 Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
Os rapazes me viam, e abriam caminho; e os idosos se levantavam, e ficavam em pé;
9 Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
Os príncipes se detinham de falar, e punham a mão sobre a sua boca;
10 Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
A voz dos líderes se calava, e suas línguas se apegavam a céu da boca;
11 Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
O ouvido que me ouvia me considerava bem-aventurado, e o olho que me via dava bom testemunho de mim.
12 Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
Porque eu livrava ao pobre que clamava, e ao órfão que não tinha quem o ajudasse.
13 Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
A bênção do que estava a ponto de morrer vinha sobre mim; e eu fazia o coração da viúva ter grande alegria.
14 Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
Vestia-me de justiça, e ela me envolvia; e meu juízo era como um manto e um turbante.
15 Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
Eu era olhos para o cego, e pés para o manco.
16 [Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
Aos necessitados eu era pai; e a causa que eu não sabia, investigava com empenho.
17 Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
E quebrava os queixos do perverso, e de seus dentes tirava a presa.
18 Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
E eu dizia: Em meu ninho expirarei, e multiplicarei [meus] dias como areia.
19 Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
Minha raiz se estendia junto às águas, e o orvalho ficava de noite em meus ramos.
20 Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
Minha honra se renovava em mim, e meu arco se revigorava em minha mão.
21 Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
Ouviam-me, e esperavam; e se calavam ao meu conselho.
22 După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
Depois de minha palavra nada replicavam, e minhas razões gotejavam sobre eles.
23 Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
Pois esperavam por mim como pela chuva, e abriam sua boca como para a chuva tardia.
24 [Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
Se eu me ria com eles, não acreditavam; e não desfaziam a luz de meu rosto.
25 Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
Eu escolhia o caminho para eles, e me sentava à cabeceira; e habitava como rei entre as tropas, como o consolador dos que choram.
