Iov 29
1 Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
Hiob ciągnął swoją przypowieść i mówił:
2 O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
Obym był taki jak za dawnych miesięcy, za [tych] dni, w których Bóg mnie strzegł;
3 Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
Gdy jego pochodnia świeciła nad moją głową, a przy jego świetle przechodziłem w ciemności;
4 Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
Taki, jaki byłem za dni swojej młodości, gdy tajemnica Boga pozostawała nad moim namiotem;
5 Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
Gdy Wszechmocny był jeszcze ze mną i otaczały mnie moje dzieci;
6 Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
Gdy moje ścieżki opływały w masło, a opoka wylewała mi źródła oliwy;
7 Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
Gdy wychodziłem do bramy przez miasto i na rynku przygotowałem sobie miejsce.
8 Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
Widząc mnie, młodzi ukrywali się, a starcy podnosili się i stali.
9 Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
Książęta przestawali mówić i kładli rękę na swoich ustach.
10 Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
Głos dostojników cichł, a ich język przylegał im do podniebienia.
11 Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
Ucho, które mnie słyszało, błogosławiło mnie, a oko, które mnie widziało, dawało o mnie świadectwo;
12 Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
Bo wybawiałem ubogiego, gdy wołał, sierotę oraz tego, który nie miał pomocnika.
13 Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
Błogosławieństwo ginącego przychodziło do mnie, a serce wdowy radowałem.
14 Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
Przyoblekłem się w sprawiedliwość i ona mnie okryła. Mój sąd był jak płaszcz i korona.
15 Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
Byłem oczami dla ślepego, a nogami dla chromego.
16 [Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
Byłem ojcem ubogich, a sprawę, której nie znałem, badałem.
17 Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
I kruszyłem szczękę niegodziwca, a z jego zębów wydzierałem łup.
18 Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
Dlatego powiedziałem: Umrę w swoim gnieździe, rozmnożę [swoje] dni jak piasek.
19 Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
Mój korzeń rozciągnął się przy wodach, a rosa trwała całą noc na moich gałązkach.
20 Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
Moja chwała odświeżała się we mnie, a mój łuk odnowił się w mojej ręce.
21 Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
Słuchali mnie i oczekiwali, przyjmowali moją radę w milczeniu.
22 După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
Po moich słowach już nie mówili, moja mowa kropiła na nich.
23 Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
Oczekiwali mnie jak deszczu, otwierali swe usta jak na późny deszcz.
24 [Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
[Jeśli] się śmiałem do nich, nie wierzyli, a światła mojej twarzy nie odrzucali.
25 Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
Wytyczałem im drogę, siadałem na czele i przybywałem jak król wśród wojska, jak [ten], który smutnych pociesza.
