Iov 29
1 Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
Då heldt Job fram med talen sin og sagde:
2 O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
«Å, var eg som i fordums måna’r, som den gong Gud mi verja var,
3 Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
då yver meg hans lampa skein, som lyste meg i myrkret fram,
4 Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
slik som eg var i mogne manndom, då Gud var ven i huset mitt,
5 Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
då Allvald endå med meg var, og mine born eg kring meg såg,
6 Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
då eg i fløyte foten tvådde, og olje rann av fjellet nær meg,
7 Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
då eg til porten steig i byen, og sessen min på torget tok!
8 Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
Ungdomen såg meg, løynde seg; dei gamle reiste seg og stod;
9 Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
hovdingar stogga midt i talen og lagde handi på sin munn;
10 Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
og røysti tagna hjå dei gjæve, og tunga seg til gomen kleimde;
11 Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
dei som meg høyrde, sælka meg, og dei som såg meg, vitna for meg.
12 Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
Eg berga arming når han ropa, og farlaus som var utan hjelp;
13 Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
velsigning fekk eg frå forkomne, og enkjor fekk eg til å jubla.
14 Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
Rettferd var min, eg hennar bunad; rett var mi kappa og mi kruna.
15 Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
Eg for den blinde auga var, og føter var eg for den halte.
16 [Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
Ein far eg var for fatigfolk; eg for ukjende saki granska.
17 Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
På brotsmann tennerne eg knekte, reiv fengdi utor gapet hans.
18 Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
Eg sagde: «I reiret skal eg døy, med dagar talrike som sand.
19 Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
Til roti mi skal vatnet trengja, dogg bu ved natt på greini mi;
20 Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
mi æra held seg frisk hjå meg, bogen vert ny handi mi.»
21 Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
Dei høyrde ventande på meg, og lydde stilt på rådi mi.
22 După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
Og ikkje la dei mot mitt ord, min tale draup ned yver deim.
23 Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
På meg dei bia som på regn, ja, som vårregn opna munnen.
24 [Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
Eg smilte til mismodige, mitt andlit fekk dei ikkje myrkt.
25 Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
Når eg deim vitja, sat eg fremst, sat som ein konge i sin herflokk, lik ein som trøystar syrgjande.
