Iov 29
1 Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
Tinoi’Iobe i lañona’ey, ami’ty hoe:
2 O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
Ee t’ie nanahake o volañeo, naho o andro narovan’ Añahare ahikoo;
3 Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
ie niiloilo ambone’ lohako eo ty failo’e, naho i hazavà’ey ty nirangako añ’ieñe ao;
4 Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
ie tañ’andro naha añoñ’ay ahy, vaho tambone’ kibohoko eo ty firañetan’ Añahare;
5 Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
ie mbe tamako t’i El-Sadai, naho niarikoboñ’ ahy o keleiakoo;
6 Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
ie nisasan-kendron-dronono o liakoo, vaho nadoandoa’ o vatoo amako ty menake!
7 Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
Ie niakatse mb’an-dalambein-drova mb’eo iraho, ie rinambeko antameañe eo i fitobohakoy.
8 Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
Nisitak’ ahiko o ajalahio te zoeñe, songa niongake ty bey vaho nijohañe;
9 Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
Nitroatse ami’ty fivesoveso’e o roandriañeo vaho nitàm-palie.
10 Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
Nianjiñe ty fiarañanaña’ o roandriañeo, le nipitek’ an-dañilañy o famele’eo.
11 Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
Ie jinanjin-dravembia, le natao’e haha iraho, ie niisam-pihaino, le nitalily ahy;
12 Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
amy te rinombako ty rarake nikai-drombake, i bode-rae tsy amam-pañimbay.
13 Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
Nivotrak’ amako ty tata’ i nipetrokey, vaho nampisaboeko an-kaehake ty arofo’ o vantotseo.
14 Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
Niombeako ty havantañañe, le nisalora’e; nanahake ty sabaka reke-tsarimbo ty havañonako.
15 Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
Ni-fihaino ami’ty fey iraho, naho fandia amo kepekeo.
16 [Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
Ni-rae’ o poie’eo, vaho nitsikaraheko ty nipaia’ i alik’amakoy.
17 Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
Pinekako ty famotsi’ o tsereheñeo naho tinavako amo nife’eo i nitsindrohe’ey.
18 Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
Le hoe ty fitsakoreako, t’ie hikenkañe añ’akibako ao, naho hampimiràko amo faseñeo ty androko;
19 Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
mitsiriaria mb’an-drano o vahakoo vaho mialeñe amo tsampakoo ty zono.
20 Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
Vao amako nainai’e ty engeko, vaoeñe an-tañako ao ty faleko.
21 Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
Nijanjiñe naho nandiñe ahy ondatio, nianjiñe t’ie namereako.
22 După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
Ie nilañon-draho, tsy nisaontsy iereo, nitsopatsopak’ am’iereo o entakoo.
23 Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
Hoe orañe ty nandiñisa’ iareo ahiko; ie nipaña-palie hoe aman’ oram-panjaka.
24 [Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
Nisomilahako t’ie tsy niantoke; le tsy nazè’ iereo ty filoeloean-tareheko.
25 Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
Jinoboko ty lala hombà’ iareo vaho nitoboke hoe talè, nimoneñe hoe mpanjaka ami’ty borizà’e, manahake ty mpañohòm-pandala.
