Iov 29

1 Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:

Giobbe continuò a pronunziare le sue sentenze e disse:

2 O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;

Oh, potessi tornare com'ero ai mesi di un tempo, ai giorni in cui Dio mi proteggeva,

3 Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;

quando brillava la sua lucerna sopra il mio capo e alla sua luce camminavo in mezzo alle tenebre;

4 Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;

com'ero ai giorni del mio autunno, quando Dio proteggeva la mia tenda,

5 Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;

quando l'Onnipotente era ancora con me e i giovani mi stavano attorno;

6 Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;

quando mi lavavo in piedi nel latte e la roccia mi versava ruscelli d'olio!

7 Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!

Quando uscivo verso la porta della città e sulla piazza ponevo il mio seggio:

8 Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.

vedendomi, i giovani si ritiravano e i vecchi si alzavano in piedi;

9 Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.

i notabili sospendevano i discorsi e si mettevan la mano sulla bocca;

10 Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.

la voce dei capi si smorzava e la loro lingua restava fissa al palato;

11 Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;

con gli orecchi ascoltavano e mi dicevano felice, con gli occhi vedevano e mi rendevano testimonianza,

12 Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.

perché soccorrevo il povero che chiedeva aiuto, l'orfano che ne era privo.

13 Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.

La benedizione del morente scendeva su di me e al cuore della vedova infondevo la gioia.

14 Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.

Mi ero rivestito di giustizia come di un vestimento; come mantello e turbante era la mia equità.

15 Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.

Io ero gli occhi per il cieco, ero i piedi per lo zoppo.

16 [Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.

Padre io ero per i poveri ed esaminavo la causa dello sconosciuto;

17 Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.

rompevo la mascella al perverso e dai suoi denti strappavo la preda.

18 Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.

Pensavo: «Spirerò nel mio nido e moltiplicherò come sabbia i miei giorni».

19 Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.

La mia radice avrà adito alle acque e la rugiada cadrà di notte sul mio ramo.

20 Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.

La mia gloria sarà sempre nuova e il mio arco si rinforzerà nella mia mano.

21 Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.

Mi ascoltavano in attesa fiduciosa e tacevano per udire il mio consiglio.

22 După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.

Dopo le mie parole non replicavano e su di loro scendevano goccia a goccia i miei detti.

23 Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.

Mi attendevano come si attende la pioggia e aprivano la bocca come ad acqua primaverile.

24 [Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.

Se a loro sorridevo, non osavano crederlo, né turbavano la serenità del mio volto.

25 Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.

Indicavo loro la via da seguire e sedevo come capo, e vi rimanevo come un re fra i soldati o come un consolatore d'afflitti.