Iov 29
1 Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
Maka Ayub melanjutkan uraiannya:
2 O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
"Ah, kiranya aku seperti dalam bulan-bulan yang silam, seperti pada hari-hari, ketika Allah melindungi aku,
3 Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
ketika pelita-Nya bersinar di atas kepalaku, dan di bawah terang-Nya aku berjalan dalam gelap;
4 Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
seperti ketika aku mengalami masa remajaku, ketika Allah bergaul karib dengan aku di dalam kemahku;
5 Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
ketika Yang Mahakuasa masih beserta aku, dan anak-anakku ada di sekelilingku;
6 Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
ketika langkah-langkahku bermandikan dadih, dan gunung batu mengalirkan sungai minyak di dekatku.
7 Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
Apabila aku keluar ke pintu gerbang kota, dan menyediakan tempat dudukku di tengah-tengah lapangan,
8 Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
maka ketika aku kelihatan, mundurlah orang-orang muda dan bangkitlah orang-orang yang sudah lanjut umurnya, lalu tinggal berdiri;
9 Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
para pembesar berhenti bicara, dan menutup mulut mereka dengan tangan;
10 Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
suara para pemuka membisu, dan lidah mereka melekat pada langit-langitnya;
11 Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
apabila telinga mendengar tentang aku, maka aku disebut berbahagia; dan apabila mata melihat, maka aku dipuji.
12 Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
Karena aku menyelamatkan orang sengsara yang berteriak minta tolong, juga anak piatu yang tidak ada penolongnya;
13 Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
aku mendapat ucapan berkat dari orang yang nyaris binasa, dan hati seorang janda kubuat bersukaria;
14 Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
aku berpakaian kebenaran dan keadilan menutupi aku seperti jubah dan serban;
15 Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
aku menjadi mata bagi orang buta, dan kaki bagi orang lumpuh;
16 [Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
aku menjadi bapa bagi orang miskin, dan perkara orang yang tidak kukenal, kuselidiki.
17 Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
Geraham orang curang kuremuk, dan merebut mangsanya dari giginya.
18 Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
Pikirku: Bersama-sama dengan sarangku aku akan binasa, dan memperbanyak hari-hariku seperti burung feniks.
19 Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
Akarku mencapai air, dan embun bermalam di atas ranting-rantingku.
20 Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
Kemuliaanku selalu baru padaku, dan busurku kuat kembali di tanganku.
21 Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
Kepadakulah orang mendengar sambil menanti, dengan diam mereka mendengarkan nasihatku.
22 După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
Sehabis bicaraku tiada seorangpun angkat bicara lagi, dan perkataanku menetes ke atas mereka.
23 Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
Orang menantikan aku seperti menantikan hujan, dan menadahkan mulutnya seperti menadah hujan pada akhir musim.
24 [Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
Aku tersenyum kepada mereka, ketika mereka putus asa, dan seri mukaku tidak dapat disuramkan mereka.
25 Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
Aku menentukan jalan mereka dan duduk sebagai pemimpin; aku bersemayam seperti raja di tengah-tengah rakyat, seperti seorang yang menghibur mereka yang berkabung."
