Iov 29
1 Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
Jób pedig folytatá az ő beszédét, és monda:
2 O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
Oh, vajha olyan volnék, mint a hajdani hónapokban, a mikor Isten őrzött engem!
3 Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
Mikor az ő szövétneke fénylett fejem fölött, s világánál jártam a setétet;
4 Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
A mint java-korom napjaiban valék, a mikor Isten gondossága borult sátoromra!
5 Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
Mikor még a Mindenható velem volt, és körültem voltak gyermekeim;
6 Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
Mikor lábaimat édes tejben mostam, és mellettem a szikla olajpatakokat ontott;
7 Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
Mikor a kapuhoz mentem, fel a városon; a köztéren székemet fölállítám:
8 Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
Ha megláttak az ifjak, félrevonultak, az öregek is fölkeltek és állottak.
9 Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
A fejedelmek abbahagyták a beszédet, és tenyeröket szájukra tették.
10 Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
A főemberek szava elnémult, és nyelvök az ínyökhöz ragadt.
11 Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
Mert a mely fül hallott, boldognak mondott engem, és a mely szem látott, bizonyságot tett én felőlem.
12 Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
Mert megmentém a kiáltozó szegényt, és az árvát, a kinek nem volt segítsége.
13 Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
A veszni indultnak áldása szállt reám, az özvegynek szívét megörvendeztetém.
14 Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
Az igazságot magamra öltém és az is magára ölte engem; palást és süveg gyanánt volt az én ítéletem.
15 Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
A vaknak én szeme valék, és a sántának lába.
16 [Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
A szűkölködőknek én atyjok valék, az ismeretlennek ügyét is jól meghányám-vetém.
17 Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
Az álnoknak zápfogait kitördösém, és fogai közül a prédát kiütém vala.
18 Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
Azt gondoltam azért: fészkemmel veszek el, és mint a homok, megsokasodnak napjaim.
19 Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
Gyökerem a víznek nyitva lesz, és ágamon hál meg a harmat.
20 Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
Dicsőségem megújul velem, és kézívem erősebbé lesz kezemben.
21 Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
Hallgattak és figyeltek reám, és elnémultak az én tanácsomra.
22 După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
Az én szavaim után nem szóltak többet, s harmatként hullt rájok beszédem.
23 Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
Mint az esőre, úgy vártak rám, és szájukat tátották, mint tavaszi záporra.
24 [Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
Ha rájok mosolyogtam, nem bizakodtak el, és arczom derüjét nem sötétíték be.
25 Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
Örömest választottam útjokat, mint főember ültem ott; úgy laktam ott, mint király a hadseregben, mint a ki bánkódókat vigasztal.
