Iov 29
1 Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
Und Hiob hob abermals an seine Sprüche und sprach:
2 O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
O daß ich wäre wie in den vorigen Monden, in den Tagen, da mich Gott behütete;
3 Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
da seine Leuchte über meinem Haupt schien und ich bei seinem Licht in der Finsternis ging;
4 Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
wie war ich in der Reife meines Lebens, da Gottes Geheimnis über meiner Hütte war;
5 Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
da der Allmächtige noch mit mir war und meine Kinder um mich her;
6 Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
da ich meine Tritte wusch in Butter und die Felsen mir Ölbäche gossen;
7 Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
da ich ausging zum Tor in der Stadt und mir ließ meinen Stuhl auf der Gasse bereiten;
8 Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
da mich die Jungen sahen und sich versteckten, und die Alten vor mir aufstanden;
9 Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
da die Obersten aufhörten zu reden und legten ihre Hand auf ihren Mund;
10 Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
da die Stimme der Fürsten sich verkroch und ihre Zunge am Gaumen klebte!
11 Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
Denn wessen Ohr mich hörte, der pries mich selig; und wessen Auge mich sah, der rühmte mich.
12 Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
Denn ich errettete den Armen, der da schrie, und den Waisen, der keinen Helfer hatte.
13 Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
Der Segen des, der verderben sollte, kam über mich; und ich erfreute das Herz der Witwe.
14 Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
Gerechtigkeit war mein Kleid, das ich anzog wie einen Rock; und mein Recht war mein fürstlicher Hut.
15 Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
Ich war des Blinden Auge und des Lahmen Fuß.
16 [Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
Ich war ein Vater der Armen; und die Sache des, den ich nicht kannte, die erforschte ich.
17 Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
Ich zerbrach die Backenzähne des Ungerechten und riß den Raub aus seinen Zähnen.
18 Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
Ich gedachte: “Ich will in meinem Nest ersterben und meiner Tage viel machen wie Sand.”
19 Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
Meine Wurzel war aufgetan dem Wasser, und der Tau blieb über meinen Zweigen.
20 Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
Meine Herrlichkeit erneute sich immer an mir, und mein Bogen ward immer stärker in meiner Hand.
21 Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
Sie hörten mir zu und schwiegen und warteten auf meinen Rat.
22 După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
Nach meinen Worten redete niemand mehr, und meine Rede troff auf sie.
23 Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
Sie warteten auf mich wie auf den Regen und sperrten ihren Mund auf als nach dem Spätregen.
24 [Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
Wenn ich mit ihnen lachte, wurden sie nicht zu kühn darauf; und das Licht meines Angesichts machte mich nicht geringer.
25 Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
Wenn ich zu ihrem Geschäft wollte kommen, so mußte ich obenan sitzen und wohnte wie ein König unter Kriegsknechten, da ich tröstete, die Leid trugen.
