Iov 29
1 Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
Und Hiob fuhr fort, seinen Spruch anzuheben, und sprach:
2 O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
O daß ich wäre wie in den Monden der Vorzeit, wie in den Tagen, da Gott mich bewahrte,
3 Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
als seine Leuchte über meinem Haupte schien, und ich bei seinem Lichte durch die Finsternis wandelte;
4 Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
wie ich war in den Tagen meiner Reife, als das Vertrauen Gottes über meinem Zelte waltete,
5 Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
als der Allmächtige noch mit mir war, meine Knaben rings um mich her;
6 Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
als meine Schritte sich in Milch badeten, und der Fels neben mir Ölbäche ergoß;
7 Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
als ich durch das Tor in die Stadt hineinging, meinen Sitz auf dem Platze aufstellte:
8 Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
Die Jünglinge sahen mich und verbargen sich, und die Greise erhoben sich, blieben stehen;
9 Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
die Fürsten hielten die Worte zurück und legten die Hand auf ihren Mund;
10 Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
die Stimme der Vornehmen verstummte, und ihre Zunge klebte an ihrem Gaumen.
11 Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
Denn wenn das Ohr von mir hörte, so pries es mich glücklich, und wenn das Auge mich sah, so legte es Zeugnis von mir ab.
12 Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
Denn ich befreite den Elenden, der um Hilfe rief, und die Waise, die keinen Helfer hatte.
13 Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
Der Segen des Umkommenden kam über mich, und das Herz der Witwe machte ich jubeln.
14 Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
Ich kleidete mich in Gerechtigkeit, und sie bekleidete mich, wie in Oberkleid und Kopfbund in mein Recht.
15 Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
Auge war ich dem Blinden, und Fuß dem Lahmen;
16 [Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
Vater war ich den Dürftigen, und die Rechtssache dessen, den ich nicht kannte, untersuchte ich;
17 Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
und ich zerbrach das Gebiß des Ungerechten, und seinen Zähnen entriß ich die Beute.
18 Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
Und ich sprach: In meinem Neste werde ich verscheiden, und meine Tage vermehren wie der Sand;
19 Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
meine Wurzel wird ausgebreitet sein am Wasser, und der Tau wird übernachten auf meinem Gezweig;
20 Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
meine Ehre wird frisch bei mir bleiben, und mein Bogen sich in meiner Hand verjüngen.
21 Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
Sie hörten mir zu und harrten, und horchten schweigend auf meinen Rat.
22 După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
Nach meinem Worte sprachen sie nicht wieder, und auf sie träufelte meine Rede.
23 Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
Und sie harrten auf mich wie auf den Regen, und sperrten ihren Mund auf wie nach dem Spätregen.
24 [Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
Ich lächelte ihnen zu, wenn sie kein Vertrauen hatten, und das Licht meines Angesichts konnten sie nicht trüben.
25 Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
Ich wählte für sie den Weg aus, und saß als Haupt, und thronte wie ein König unter der Kriegsschar, gleichwie einer, der Trauernde tröstet.
