Iov 29
1 Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
Et Job continuant, reprit son discours sentencieux, et dit:
2 O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
Oh! qui me ferait être comme j'étais autrefois, comme j'étais en ces jours où Dieu me gardait.
3 Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
Quand il faisait luire sa lampe sur ma tête, et quand je marchais parmi les ténèbres, [éclairé] par sa lumière.
4 Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
Comme j'étais aux jours de mon automne, lorsque le secret de Dieu était dans ma tente.
5 Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
Quand le Tout-puissant était encore avec moi, et mes gens autour de moi.
6 Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
Quand je lavais mes pas dans le beurre, et que des ruisseaux d'huile découlaient pour moi du rocher.
7 Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
Quand je sortais vers la porte passant par la ville, et que je me faisais préparer un siège dans la place,
8 Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
Les jeunes gens me voyant se cachaient, les vieillards se levaient, et se tenaient debout.
9 Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
Les principaux s'abstenaient de parler, et mettaient la main sur leur bouche.
10 Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
Les Conducteurs retenaient leur voix, et leur langue était attachée à leur palais.
11 Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
L'oreille qui m'entendait, disait que j'étais bienheureux, et l'œil qui me voyait, déposait en ma faveur.
12 Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
Car je délivrais l'affligé qui criait, et l'orphelin qui n'avait personne pour le secourir.
13 Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
La bénédiction de celui qui s'en allait périr, venait sur moi, et je faisais que le cœur de la veuve chantait de joie.
14 Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
J'étais revêtu de la justice, elle me servait de vêtement, et mon équité m'était comme un manteau, et [comme] une tiare.
15 Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
Je servais d'œil à l'aveugle, et de pieds au boiteux.
16 [Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
J'étais le père des pauvres, et je m'informais diligemment de la cause qui ne m'était point connue.
17 Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
Je cassais les grosses dents de l'injuste, et je lui arrachais la proie d'entre ses dents.
18 Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
C'est pourquoi je disais: Je mourrai dans mon lit, et je multiplierai mes jours comme les grains de sable.
19 Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
Ma racine était ouverte aux eaux, et la rosée demeurait toute la nuit sur mes branches.
20 Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
Ma gloire se renouvelait en moi, et mon arc était renforcé en ma main.
21 Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
On m'écoutait, et on attendait [que j'eusse parlé]; et lorsque j'avais dit mon avis, on se tenait dans le silence.
22 După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
Ils ne répliquaient rien après ce que je disais, et ma parole se répandait sur eux [comme une rosée].
23 Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
Ils m'attendaient comme on attend la pluie; ils ouvraient leur bouche, comme après la pluie de la dernière saison.
24 [Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
Riais-je avec eux? ils ne le croyaient point; et ils ne faisaient point disparaître la sérénité de mon visage.
25 Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
Voulais-je aller avec eux? j'étais assis au haut bout, j'étais entr'eux comme un Roi dans son armée, et comme un homme qui console les affligés.
