Iov 29
1 Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
Et Job, ajoutant à ce qui précède, dit:
2 O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
Qui me rendra les jours d'autrefois, le temps où Dieu prenait de soin de me garder?
3 Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
Alors sa lampe brillait sur ma tête: alors avec sa lumière je ne craignais pas de marcher dans les ténèbres.
4 Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
Alors je foulais de mes pieds la voie; alors Dieu veillait sur ma maison.
5 Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
Alors je m'asseyais à l'ombre de mes arbres, et mes enfants étaient autour de moi.
6 Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
Alors mes sentiers ruisselaient de beurre et mes collines de lait.
7 Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
Alors j'entrais dès l'aurore en la ville, et un siège m'était réservé sur les places.
8 Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
Les jeunes gens à mon aspect se voilaient; et les anciens restaient debout.
9 Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
Les forts cessaient de parler; ils se mettaient un doigt sur la bouche.
10 Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
Attentifs à mes discours, ils me déclaraient heureux, après quoi leur langue était collée à leur gosier.
11 Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
L'oreille m'avait ouï et l'on me proclamait heureux; l'œil m'avait vu et l'on s'inclinait.
12 Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
Car j'avais délivré le pauvre des mains du riche; j'avais protégé l'orphelin qui manquait d'appui.
13 Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
La bénédiction de l'abandonné s'adressait à moi; la bouche de la veuve aussi me bénissait.
14 Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
Je m'étais revêtu de justice; je m'étais enveloppé d'équité comme d'un manteau double.
15 Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
J'étais l'œil de l'aveugle et le pied du boiteux.
16 [Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
J'étais le père des faibles; j'étudiais des causes que je ne connaissais pas.
17 Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
Aussi j'ai brisé les mâchoires de l'injuste; j'ai arraché de ses dents la proie qu'il avait saisie.
18 Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
Et j'ai dit: Mon âge se prolongera comme celui du palmier; ma vie sera de longue durée.
19 Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
La racine se montrera hors de l'eau, et la rosée passera la nuit dans ma moisson.
20 Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
Ma gloire est pour moi chose vaine, et elle marche mon arc à la main.
21 Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
A peine m'avait-on entendu que l'on s'attachait à moi; on gardait le silence en recueillant mes conseils.
22 După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
Nul n'ajoutait à mes discours, et les hommes étaient pleins de joie que je leur avais parlé.
23 Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
Comme la terre altérée reçoit la pluie, de même ils recevaient mes paroles.
24 [Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
Lorsque je riais avec eux, ils n'y pouvaient croire, et l'éclat de mon visage n'en était pas amoindri.
25 Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
Je leur avais indiqué la voie, ils m'avaient institué leur chef, et ma demeure semblait celle d'un roi entouré de gardes ou d'un consolateur des affligés.
