Iov 29
1 Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
Job reprit encore son discours et dit:
2 O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
Oh! Qui me rendra les mois d’autrefois, les jours où Dieu veillait à ma garde;
3 Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
quand sa lampe brillait sur ma tête, et que sa lumière me guidait dans les ténèbres!
4 Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
Tel que j’étais aux jours de mon âge mûr, quand Dieu me visitait familièrement dans ma tente,
5 Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
quand le Tout-Puissant était encore avec moi, et que mes fils m’entouraient;
6 Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
quand je lavais mes pieds dans le lait, et que le rocher me versait des flots d’huile!
7 Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
Lorsque je sortais pour me rendre à la porte de la ville, et que j’établissais mon siège sur la place publique,
8 Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
en me voyant, les jeunes gens se cachaient, les vieillards se levaient et se tenaient debout.
9 Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
Les princes retenaient leurs paroles, et mettaient leur main sur la bouche.
10 Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
La voix des chefs restait muette, leur langue s’attachait à leur palais.
11 Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
L’oreille qui m’entendait me proclamait heureux, l’œil qui me voyait me rendait témoignage.
12 Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
Car je sauvais le pauvre qui implorait du secours, et l’orphelin dénué de tout appui.
13 Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
La bénédiction de celui qui allait périr venait sur moi, je remplissais de joie le cœur de la veuve.
14 Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
Je me revêtais de la justice comme d’un vêtement, mon équité était mon manteau et mon turban.
15 Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
J’étais l’œil de l’aveugle, et le pied du boiteux.
16 [Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
J’étais le père des pauvres, j’examinais avec soin la cause de l’inconnu.
17 Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
Je brisais la mâchoire de l’injuste, et j’arrachais sa proie d’entre les dents.
18 Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
Je disais: « Je mourrai dans mon nid, j’aurai des jours nombreux comme le sable.
19 Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
Mes racines s’étendent vers les eaux, la rosée passe la nuit dans mon feuillage.
20 Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
Ma gloire reverdira sans cesse, et mon arc reprendra sa vigueur dans ma main. »
21 Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
On m’écoutait et l’on attendait, on recueillait en silence mon avis.
22 După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
Après que j’avais parlé, personne n’ajoutait rien; ma parole coulait sur eux comme la rosée.
23 Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
Ils m’attendaient comme on attend la pluie; ils ouvraient la bouche comme aux ondées du printemps.
24 [Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
Si je leur souriais, ils ne pouvaient le croire; ils recueillaient avidement ce signe de faveur.
25 Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
Quand j’allais vers eux, j’avais la première place, je siégeais comme un roi entouré de sa troupe, comme un consolateur au milieu des affligés.
