Iov 29
1 Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
Job jatkoi lausuen mietelmiään ja sanoi:
2 O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
"Oi, jospa olisin, niinkuin olin ammoin kuluneina kuukausina, niinkuin niinä päivinä, joina Jumala minua varjeli,
3 Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
jolloin hänen lamppunsa loisti pääni päällä ja minä hänen valossansa vaelsin pimeyden halki!
4 Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
Jospa olisin niinkuin kukoistukseni päivinä, jolloin Jumalan ystävyys oli majani yllä,
5 Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
jolloin Kaikkivaltias oli vielä minun kanssani ja poikani minua ympäröivät,
6 Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
jolloin askeleeni kylpivät kermassa ja kallio minun vierelläni vuoti öljyvirtoja!
7 Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
Kun menin kaupunkiin porttiaukealle, kun asetin istuimeni torille,
8 Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
niin nuorukaiset väistyivät nähdessään minut, vanhukset nousivat ja jäivät seisomaan,
9 Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
päämiehet lakkasivat puhumasta ja panivat kätensä suulleen.
10 Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
Ruhtinasten ääni vaikeni, ja heidän kielensä tarttui suulakeen.
11 Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
Sillä kenen korva minusta kuuli, hän ylisti minua onnelliseksi, kenen silmä minut näki, hän minusta todisti;
12 Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
minä näet pelastin kurjan, joka apua huusi, ja orvon, jolla ei auttajaa ollut.
13 Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
Menehtyväisen siunaus tuli minun osakseni, ja lesken sydämen minä saatoin riemuitsemaan.
14 Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
Vanhurskaudella minä vaatetin itseni, ja se verhosi minut; oikeus oli minulla viittana ja päähineenä.
15 Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
Minä olin sokean silmä ja ontuvan jalka.
16 [Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
Minä olin köyhien isä, ja tuntemattoman asiaa minä tarkoin tutkin.
17 Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
Minä särjin väärintekijän leukaluut ja tempasin saaliin hänen hampaistansa.
18 Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
Silloin ajattelin: 'Pesääni minä saan kuolla, ja minä lisään päiväni paljoiksi kuin hiekka.
19 Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
Onhan juureni vedelle avoinna, ja kaste yöpyy minun oksillani.
20 Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
Kunniani uudistuu alati, ja jouseni nuortuu minun kädessäni.'
21 Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
He kuuntelivat minua ja odottivat, olivat vaiti ja vartoivat neuvoani.
22 După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
Puhuttuani eivät he enää sanaa sanoneet, vihmana vuoti puheeni heihin.
23 Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
He odottivat minua niinkuin sadetta ja avasivat suunsa niinkuin kevätkuurolle.
24 [Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
Minä hymyilin heille, kun he olivat toivottomat, ja minun kasvojeni loistaessa eivät he synkiksi jääneet.
25 Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
Jos suvaitsin tulla heidän luokseen, niin minä istuin ylinnä, istuin kuin kuningas sotajoukkonsa keskellä, niinkuin se, joka murheelliset lohduttaa."
