Iov 29
1 Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
Job puhui taas sananlaskunsa ja sanoi:
2 O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
Ah jos minä olisin niinkuin entisinä kuukausina! niinä päivinä, joina Jumala minun kätki,
3 Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
Koska hänen valkeutensa paisti minun pääni päälle, ja minä kävin pimeissä hänen valkeudessansa,
4 Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
Niinkuin minä olin nuorena olessani; koska Jumalan salaisuus oli minun majani päällä;
5 Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
Koska Kaikkivaltias oli vielä minun kanssani, ja minun nuorukaiseni minun ympärilläni;
6 Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
Koska minä pesin minun tieni voilla, ja kallio vuoti minulle öljy-ojat;
7 Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
Koska minä menin kaupunin porteille, ja annoin valmistaa istuimeni kujille;
8 Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
Kuin nuoret näkivät minun, niin he pakenivat, ja vanhat nousivat ja seisoivat minun edessäni,
9 Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
Ylimmäiset lakkasivat puhumasta, ja panivat kätensä suunsa päälle,
10 Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
Ruhtinasten ääni kätkeysi, ja heidän kielensä suun lakeen tarttui.
11 Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
Sillä kenen korva minun kuuli, se kiitti minua onnelliseksi, ja jonka silmä minun näki, se todisti minusta.
12 Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
Sillä minä autin köyhää, joka huusi, ja orpoa, jolla ei auttajaa ollut.
13 Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
Niiden siunaus, jotka katoomallansa olivat, tuli minun päälleni; ja minä ilahutin leskein sydämen.
14 Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
Vanhurskaus oli minun pukuni, jonka minä päälleni puin, ja minun oikeuteni oli minulle niinkuin hame ja kaunistus.
15 Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
Minä olin sokian silmä ja ontuvan jalka.
16 [Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
Minä olin köyhäin isä, ja jonka asiaa en minä ymmärtänyt, sen minä visusti tutkin.
17 Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
Minä särjin väärän syömähampaat, ja otin saaliin hänen hampaistansa,
18 Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
Minä ajattelin: minä riuduin pesässäni, ja teen päiväni moneksi niinkuin sannan.
19 Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
Minun juureni putkahti veden tykönä, ja kaste pysyi laihoni päällä.
20 Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
Minun kunniallisuuteni uudistui minun edessäni, ja minun joutseni muuttui uudeksi minun kädessäni.
21 Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
He kuulivat minua ja odottivat, ja vaikenivat minun neuvooni.
22 După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
Minun sanani jälkeen ei yksikään enempää puhunut, ja minun puheeni tiukkui heidän päällensä.
23 Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
He odottivat minua niinkuin sadetta, ja avasivat suunsa niinkuin ehtoosadetta vastaan.
24 [Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
Jos minä nauroin heidän puoleensa, ei he luottaneet sen päälle, eikä tahtoneet minua murheesen saattaa.
25 Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
Kuin minä tulin heidän kokouksiinsa, niin minun täytyi istua ylimpänä: ja asuin niinkuin kuningas sotaväen keskellä, lohduttaissani murheellisia.
