Iov 29
1 Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
And Job addeth to lift up his simile, and saith: —
2 O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
Who doth make me as [in] months past, As [in] the days of God's preserving me?
3 Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
In His causing His lamp to shine on my head, By His light I walk [through] darkness.
4 Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
As I have been in days of my maturity, And the counsel of God upon my tent.
5 Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
When yet the Mighty One [is] with me. Round about me — my young ones,
6 Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
When washing my goings with butter, And the firm rock [is] with me rivulets of oil.
7 Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
When I go out to the gate by the city, In a broad place I prepare my seat.
8 Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
Seen me have youths, and they, been hidden, And the aged have risen — they stood up.
9 Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
Princes have kept in words, And a hand they place on their mouth.
10 Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
The voice of leaders hath been hidden, And their tongue to the palate hath cleaved.
11 Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
For the ear heard, and declareth me happy, And the eye hath seen, and testifieth [to] me.
12 Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
For I deliver the afflicted who is crying, And the fatherless who hath no helper.
13 Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
The blessing of the perishing cometh on me, And the heart of the widow I cause to sing.
14 Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
Righteousness I have put on, and it clotheth me, As a robe and a diadem my justice.
15 Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
Eyes I have been to the blind, And feet to the lame [am] I.
16 [Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
A father I [am] to the needy, And the cause I have not known I search out.
17 Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
And I break the jaw-teeth of the perverse, And from his teeth I cast away prey.
18 Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
And I say, 'With my nest I expire, And as the sand I multiply days.'
19 Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
My root is open unto the waters, And dew doth lodge on my branch.
20 Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
My honour [is] fresh with me, And my bow in my hand is renewed.
21 Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
To me they have hearkened, Yea, they wait, and are silent for my counsel.
22 După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
After my word they change not, And on them doth my speech drop,
23 Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
And they wait as [for] rain for me, And their mouth they have opened wide [As] for the latter rain.
24 [Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
I laugh unto them — they give no credence, And the light of my face cause not to fall.
25 Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
I choose their way, and sit head, And I dwell as a king in a troop, When mourners he doth comfort.
