Iov 29
1 Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
Job again took up his parable, and said,
2 O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
“Oh that I were as in the months of old, as in the days when God watched over me;
3 Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
when his lamp shone on my head, and by his light I walked through darkness,
4 Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
as I was in my prime, when the friendship of God was in my tent,
5 Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
when the Almighty was yet with me, and my children were around me,
6 Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
when my steps were washed with butter, and the rock poured out streams of oil for me,
7 Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
when I went out to the city gate, when I prepared my seat in the street.
8 Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
The young men saw me and hid themselves. The aged rose up and stood.
9 Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
The princes refrained from talking, and laid their hand on their mouth.
10 Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
The voice of the nobles was hushed, and their tongue stuck to the roof of their mouth.
11 Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
For when the ear heard me, then it blessed me, and when the eye saw me, it commended me,
12 Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
because I delivered the poor who cried, and the fatherless also, who had no one to help him,
13 Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
the blessing of him who was ready to perish came on me, and I caused the widow’s heart to sing for joy.
14 Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
I put on righteousness, and it clothed me. My justice was as a robe and a diadem.
15 Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
I was eyes to the blind, and feet to the lame.
16 [Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
I was a father to the needy. I researched the cause of him whom I didn’t know.
17 Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
I broke the jaws of the unrighteous and plucked the prey out of his teeth.
18 Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
Then I said, ‘I will die in my own house, I will count my days as the sand.
19 Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
My root is spread out to the waters. The dew lies all night on my branch.
20 Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
My glory is fresh in me. My bow is renewed in my hand.’
21 Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
“Men listened to me, waited, and kept silence for my counsel.
22 După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
After my words they didn’t speak again. My speech fell on them.
23 Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
They waited for me as for the rain. Their mouths drank as with the spring rain.
24 [Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
I smiled on them when they had no confidence. They didn’t reject the light of my face.
25 Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
I chose out their way, and sat as chief. I lived as a king in the army, as one who comforts the mourners.
