Iov 29
1 Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
And Job continued to take up his parable, and said,
2 O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
Who will give me back months like those which are past, days like those when God guarded me;
3 Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
When his lamp shone over my head, when by his light I could walk in darkness;
4 Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
As I was in the days of my abundance, when the confidence of God was upon my tent:
5 Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
When the Almighty was yet with me, when my servants stood round about me;
6 Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
When I bathed my steps in cream, and the rock poured out near me streamlets of oil!
7 Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
When I went out to the gate close by the city, when in the open place I established my seat:
8 Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
Young men saw me, and hid themselves; and the aged rose up, and remained standing;
9 Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
Princes stopped in the midst of [their] words, and laid their hand on their mouth:
10 Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
The voice of nobles was arrested, and their tongue cleaved to their palate.
11 Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
For the ear that heard me called me happy; and the eye that saw me bore witness for me;
12 Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
Because I delivered the poor that cried, and the fatherless, yea, that had none to help him.
13 Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
The blessing of him that was ready to perish came upon me; and the heart of the widow I caused to sing for joy.
14 Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
I took righteousness as my garment, and it clothed me: as a robe and a mitre was justice unto me.
15 Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
Eyes was I to the blind; and feet to the lame was I.
16 [Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
A father was I to the needy; and the cause of him I knew not I used to investigate.
17 Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
And I broke the cutting-teeth of the wrong-doer, and out of his teeth I cast down his prey.
18 Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
And I said then, “In the midst of my nest shall I depart hence, and like the sand shall I have many days.
19 Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
My root will stand open for the water, and the dew will lodge on my boughs.
20 Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
My glory will ever be new with me, and my bow will acquire fresh strength in my hand.”
21 Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
Unto me men listened, and waited, and watched in silence for my counsel
22 După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
After my words they made no reply, and my speech dropped on them [like dew].
23 Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
And they waited for me as for the rain, and they opened wide their mouth as for the latter rain.
24 [Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
I smiled on those that had lost their confidence; and the light of my countenance they never cast down.
25 Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
I chose their way for them, and I sat as chief, and dwelt as king in his army, as one that comforteth mourners.
