Iov 29
1 Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
And Job continued and said in his parable,
2 O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
Oh that I were as in months past, wherein God preserved me!
3 Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
As when his lamp shone over my head; when by his light I walked through darkness.
4 Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
[As] when I steadfastly pursued my ways, when God took care of my house.
5 Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
When I was very fruitful, and my children were about me;
6 Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
when my ways were moistened with butter, and the mountains flowed for me with milk.
7 Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
When I went forth early in the city, and the seat was placed for me in the streets.
8 Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
The young men saw me, and hid themselves: and all the old men stood up.
9 Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
And the great men ceased speaking, and laid their finger on their mouth.
10 Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
And they that heard [me] blessed me, and their tongue clave to their throat.
11 Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
For the ear heard, and blessed me; and the eye saw me, and turned aside.
12 Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
For I saved the poor out of the hand of the oppressor, and helped the fatherless who had no helper.
13 Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
Let the blessing of the perishing one come upon me; yes, the mouth of the widow has blessed me.
14 Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
Also I put on righteousness, and clothed myself with judgment like a mantle.
15 Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
I was the eye of the blind, and the foot of the lame.
16 [Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
I was the father of the helpless; and I searched out the cause which I knew not.
17 Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
And I broke the jaw teeth of the unrighteous; I plucked the spoil out of the midst of their teeth.
18 Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
And I said, My age shall continue as the stem of a palm tree; I shall live a long while.
19 Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
[My] root was spread out by the water, and the dew would lodge on my crop.
20 Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
My glory was fresh in me, and by bow prospered in his hand.
21 Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
[Men] heard me, and gave heed, and they were silent at my counsel.
22 După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
At my word they spoke not again, and they were very gland whenever I spoke to them.
23 Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
As the thirsty earth expecting the rain, so they [waited for] my speech.
24 [Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
Were I to laugh on them, they would not believe [it]; and the light of my face has not failed.
25 Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
I chose out their way, and sat chief, and lived as a king in the midst of warriors, as one comforting mourners.
