Iov 29
1 Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
Moreover Job continued his parable, and said,
2 O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
Oh that I were as in months past, as in the days when God preserved me;
3 Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
When his candle shined on my head, and when by his light I walked through darkness;
4 Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
As I was in the days of my youth, when the secret of God was on my tabernacle;
5 Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
When the Almighty was yet with me, when my children were about me;
6 Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
When I washed my steps with butter, and the rock poured me out rivers of oil;
7 Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
When I went out to the gate through the city, when I prepared my seat in the street!
8 Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
The young men saw me, and hid themselves: and the aged arose, and stood up.
9 Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
The princes refrained talking, and laid their hand on their mouth.
10 Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
The nobles held their peace, and their tongue stuck to the roof of their mouth.
11 Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
When the ear heard me, then it blessed me; and when the eye saw me, it gave witness to me:
12 Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
Because I delivered the poor that cried, and the fatherless, and him that had none to help him.
13 Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
The blessing of him that was ready to perish came on me: and I caused the widow’s heart to sing for joy.
14 Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
I put on righteousness, and it clothed me: my judgment was as a robe and a diadem.
15 Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
I was eyes to the blind, and feet was I to the lame.
16 [Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
I was a father to the poor: and the cause which I knew not I searched out.
17 Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
And I broke the jaws of the wicked, and plucked the spoil out of his teeth.
18 Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
Then I said, I shall die in my nest, and I shall multiply my days as the sand.
19 Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
My root was spread out by the waters, and the dew lay all night on my branch.
20 Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
My glory was fresh in me, and my bow was renewed in my hand.
21 Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
To me men gave ear, and waited, and kept silence at my counsel.
22 După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
After my words they spoke not again; and my speech dropped on them.
23 Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
And they waited for me as for the rain; and they opened their mouth wide as for the latter rain.
24 [Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
If I laughed on them, they believed it not; and the light of my countenance they cast not down.
25 Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
I chose out their way, and sat chief, and dwelled as a king in the army, as one that comforts the mourners.
