Iov 29
1 Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
Job also added, taking up his parable, and said:
2 O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
Who will grant me, that I might be according to the months past, according to the days in which God kept me?
3 Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
When his lamp shined over my head, and I walked by his light in darkness?
4 Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
As I was in the days of my youth, when God was secretly in my tabernacle?
5 Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
When the Almighty was with me: and my servants round about me?
6 Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
When I washed my feet with butter, and the rock poured me out rivers of oil?
7 Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
When I went out to the gate of the city, and in the street they prepared me a chair?
8 Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
The young men saw me, and hid themselves: and the old men rose up and stood.
9 Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
The princes ceased to speak, and laid the finger on their mouth.
10 Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
The rulers held their peace, and their tongue cleaved to their throat.
11 Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
The ear that heard me blessed me, and the eye that saw me gave witness to me:
12 Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
Because I had delivered the poor man that cried out; and the fatherless that had no helper.
13 Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
The blessing of him that was ready to perish came upon me, and I comforted the heart of the widow.
14 Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
I was clad with justice: and I clothed myself with my judgment, as with a robe and a diadem.
15 Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
I was an eye to the blind, and a foot to the lame.
16 [Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
I was the father of the poor: and the cause which I knew not, I searched out most diligently.
17 Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
I broke the jaws of the wicked man, and out of his teeth I took away the prey.
18 Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
And I said: I shall die in my nest, and as a palm tree shall multiply my days.
19 Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
My root is opened beside the waters, and dew shall continue in my harvest.
20 Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
My glory shall always be renewed, and my bow in my hand shall be repaired.
21 Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
They that heard me, waited for my sentence, and being attentive held their peace at my counsel.
22 După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
To my words they durst add nothing, and my speech dropped upon them.
23 Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
They waited for me as for rain, and they opened their mouth as for a latter shower.
24 [Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
If at any time I laughed on them, they believed not, and the light of my countenance fell not on earth.
25 Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
If I had a mind to go to them, I sat first, and when I sat as a king, with his army standing about him, yet I was a comforter of them that mourned.
