Iov 29

1 Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:

Og Job vedblev at fremsætte sit Tankesprog:

2 O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;

Ak, havde jeg det som tilforn, som dengang Gud tog sig af mig,

3 Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;

da hans Lampe lyste over mit Hoved, og jeg ved hans Lys vandt frem i Mørke,

4 Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;

som i mine modne Aar, da Guds Fortrolighed var over mit Telt,

5 Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;

da den Almægtige end var hos mig og mine Drenge var om mig,

6 Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;

da mine Fødder vaded i Fløde, og Olie strømmede, hvor jeg stod,

7 Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!

da jeg gik ud til Byens Port og rejste mit Sæde paa Torvet.

8 Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.

Naar Ungdommen saa mig, gemte den sig, Oldinge rejste sig op og stod,

9 Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.

Høvdinger standsed i Talen og lagde Haand paa Mund,

10 Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.

Stormænds Røst forstummed, deres Tunge klæbed til Ganen;

11 Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;

Øret hørte og priste mig lykkelig, Øjet saa og tilkendte mig Ære.

12 Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.

Thi jeg redded den arme, der skreg om Hjælp, den faderløse, der savned en Hjælper;

13 Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.

den, det gik skævt, velsignede mig, jeg frydede Enkens Hjerte;

14 Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.

jeg klædte mig i Retfærd, og den i mig, i Ret som Kappe og Hovedbind.

15 Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.

Jeg var den blindes Øje, jeg var den lammes Fod;

16 [Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.

jeg var de fattiges Fader, udreded den mig ukendtes Sag;

17 Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.

den lovløses Tænder brød jeg, rev Byttet ud af hans Gab.

18 Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.

Saa tænkte jeg da: »Jeg skal dø i min Rede, leve saa længe som Føniksfuglen;

19 Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.

min Rod kan Vand komme til, Duggen har Nattely i mine Grene;

20 Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.

min Ære er altid ny, min Bue er altid ung i min Haand!«

21 Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.

Mig hørte de paa og bied, var tavse, mens jeg gav Raad;

22 După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.

ingen tog Ordet, naar jeg havde talt, mine Ord faldt kvægende paa dem;

23 Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.

de bied paa mig som paa Regn, spærred Munden op efter Vaarregn.

24 [Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.

Mistrøstige smilte jeg til, mit Aasyns Lys fik de ej til at svinde.

25 Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.

Vejen valgte jeg for dem og sad som Høvding, troned som Konge blandt Hærmænd, som den, der gav sørgende Trøst.