Iov 29

1 Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:

Ještě dále Job vedl řeč svou, a řekl:

2 O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;

Ó bych byl jako za časů předešlých, za dnů, v nichž mne Bůh zachovával,

3 Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;

Dokudž svítil svící svou nad hlavou mou, při jehož světle chodíval jsem v temnostech,

4 Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;

Tak jako jsem byl za dnů mladosti své, dokudž přívětivost Boží byla v stanu mém,

5 Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;

Dokudž ještě Všemohoucí byl se mnou, a všudy vůkol mne dítky mé,

6 Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;

Když šlepěje mé máslem oplývaly, a skála vylévala mi prameny oleje,

7 Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!

Když jsem vycházel k bráně skrze město, a na ulici strojíval sobě stolici svou.

8 Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.

Jakž mne spatřovali mládenci, skrývali se, starci pak povstávali a stáli.

9 Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.

Knížata choulili se v řečech, anobrž ruku kladli na ústa svá.

10 Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.

Hlas vývod se tratil, a jazyk jejich lnul k dásním jejich.

11 Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;

Nebo ucho slyše, blahoslavilo mne, a oko vida, posvědčovalo mi,

12 Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.

Že vysvobozuji chudého volajícího, a sirotka, i toho, kterýž nemá spomocníka.

13 Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.

Požehnání hynoucího přicházelo na mne, a srdce vdovy k plésání jsem vzbuzoval.

14 Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.

V spravedlnost jsem se obláčel, a ona ozdobovala mne; jako plášť a koruna byl soud můj.

15 Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.

Místo očí býval jsem slepému, a místo noh kulhavému.

16 [Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.

Byl jsem otcem nuzných, a na při, jíž jsem nebyl povědom, vyptával jsem se.

17 Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.

A tak vylamoval jsem třenovní zuby nešlechetníka, a z zubů jeho vyrážel jsem loupež.

18 Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.

A protož jsem říkal: V hnízdě svém umru, a jako písek rozmnožím dny.

19 Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.

Kořen můj rozloží se při vodách, a rosa nocovati bude na ratolestech mých.

20 Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.

Sláva má mladnouti bude při mně, a lučiště mé v ruce mé obnovovati se.

21 Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.

Poslouchajíce, čekali na mne, a přestávali na radě mé.

22 După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.

Po slovu mém nic neměnili, tak na ně dštila řeč má.

23 Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.

Nebo očekávali mne jako deště, a ústa svá otvírali jako k přívalu žádostivému.

24 [Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.

Žertoval-li jsem s nimi, nevěřili; pročež u vážnosti mne míti neoblevovali.

25 Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.

Přišel-li jsem kdy k nim, sedal jsem na předním místě, a tak bydlil jsem jako král v vojště, když smutných potěšuje.