Iov 29
1 Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
И Иов още продължи беседата си като казваше:
2 O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
О, да бях както в предишните месеци, Както в дните, когато Бог ме пазеше,
3 Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
Когато светилникът Му светеше на главата ми, И със светлината Му ходех в тъмнината;
4 Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
Както бях в дните на зрелостта си, Когато съветът от Бога бдеше над шатъра ми;
5 Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
Когато Всемогъщият беше още с мене, И децата ми бяха около мене;
6 Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
Когато миех стъпките си с масло, И скалата изливаше за мене реки от дървено масло!
7 Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
Когато през града излизах на портата, И приготвях седалището си на пазара,
8 Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
Младите, като ме гледаха, се криеха, И старците ставаха и стояха прави;
9 Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
Първенците се въздържаха от говорене, И туряха ръка на устата си;
10 Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
Гласът на началниците замлъкваше, И езикът им залепваше за небцето им;
11 Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
Ухо, като ме чуеше, ублажаваше ме, И око, като ме виждаше, свидетелствуваше за мене;
12 Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
Защото освобождавах сиромаха, който викаше, И сирачето, и онзи, който нямаше помощник.
13 Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
Благословението от този, който бе близо до загиване, идеше на мене; И аз веселях сърцето на вдовицата.
14 Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
Обличах правдата, и тя ми беше одежда; Моята правдивост ми беше като мантия и корона.
15 Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
Аз бях очи на слепия, И нозе на хромия.
16 [Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
Бях баща на сиромасите; Изследвах делото на непознатия мене.
17 Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
Трошех челюстите на несправедливия, И изтеглях лова из зъбите му.
18 Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
Тогава думах: Ще умра в гнездото си; И дните ми ще се умножат, както пясъка.
19 Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
Коренът ми е прострян към водите; И росата намокрюва цяла нощ клоните ми.
20 Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
Славата ми зеленее още в мене; И лъкът ми се укрепява в ръката ми.
21 Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
Човеците чакаха да ме слушат, И мълчаха, за да чуят съветите ми.
22 După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
Подир моите думи те не притуряха нищо; Словото ми капеше върху тях;
23 Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
За мене очакваха като за дъжд, И устата ми зееха като за пролетен дъжд.
24 [Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
Усмихвах се на тях, когато бяха в отчаяние; И те не можаха да потъмнеят светлостта на лицето ми.
25 Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
Избирах пътя към тях, и седях пръв помежду им, И живеех като цар всред войската, Както онзи, който утешава наскърбените.
