Iov 29
1 Mai mult, Iov și-a continuat parabola și a spus:
Əyyub yenə misal çəkərək dedi:
2 O, de aș fi ca în lunile trecute, ca în zilele când Dumnezeu mă păstra;
«Kaş ki ötən aylar geri dönəydi – Allahın məni qoruduğu,
3 Când candela lui strălucea peste capul meu și când prin lumina lui umblam prin întuneric;
Çırağının başım üstə işıq saçdığı, Nuru ilə qaranlıqda gəzdiyim günlər.
4 Cum eram în zilele tinereții mele, când taina lui Dumnezeu era peste cortul meu;
Kaş ki həyatımın çiçəkli günləri geri dönəydi – Mənə yar olan Allahın çadırımı qoruduğu,
5 Când cel Atotputernic mai era cu mine, când copiii mei erau în jurul meu;
Külli-İxtiyarın hər vaxt mənimlə olduğu, Övladlarımın ətrafımda dolandığı,
6 Când îmi spălam pașii cu unt și stânca îmi revărsa râuri de untdelemn;
Yollarımın südlə yuyulduğu, Yanımdakı qayadan zeytun yağı axdığı günlər.
7 Când ieșeam la poartă, trecând prin cetate, când îmi pregăteam scaunul meu în stradă!
Şəhər darvazasına gedərkən, Kürsümü meydanın başına qoyarkən
8 Tinerii mă vedeau și se ascundeau; și bătrânii se ridicau și stăteau în picioare.
Gənclər məni görüb gizlənərdi, Yaşlılar ayağa qalxıb hörmət göstərərdi.
9 Prinții își opreau vorbirea și își puneau mâna la gura.
Başçılar söhbətini dayandırardı, Əlləri ilə ağızlarını tutardı.
10 Nobilii își rețineau vocea și limba li se lipea de cerul gurii.
Əsilzadələrin səsi çıxmazdı, Dilləri damaqlarına yapışardı.
11 Când urechea mă auzea, mă binecuvânta; și când ochiul mă vedea, îmi aducea mărturie;
Qulaq məni eşidəndə alqışlayardı, Göz məni görəndə tərifləyərdi.
12 Pentru că am eliberat pe cel sărac care striga și pe cel fără tată și pe cel ce nu avea pe nimeni să îl ajute.
Çünki imdad diləyən fəqiri, Köməksiz yetimi qurtarardım.
13 Binecuvântarea celui ce era gata să piară venea peste mine și făceam inima văduvei să cânte de bucurie.
Son anlarını yaşayanlar mənə xeyir-dua verərdi, Dul qadının qəlbinə şən nəğmələr verərdim.
14 Mă îmbrăcam cu dreptate și ea mă înveșmânta; judecata mea era ca o robă și o diademă.
Libas kimi salehliyi geyinmişdim, Sanki ədalətim mənə cübbə və tac idi.
15 Eram ochi celui orb și picioare pentru șchiop.
Korlara göz idim, Topallara ayaq idim,
16 [Eram] tată celor săraci; și cauza pe care nu o cunoșteam, am cercetat-o în amănunțime.
Yoxsulların atası idim, Qəriblərin müşküllərinin qayğısına qalırdım,
17 Și am frânt fălcile celui stricat și am smuls prada din dinții lui.
Haqsızın çənəsini qırırdım, Ovunu dişlərindən qoparırdım.
18 Atunci am spus: Voi muri în cuibul meu și voi înmulți zilele mele precum nisipul.
Düşünürdüm: “Son nəfəsimi yuvamdaca verəcəyəm, Ömrümün günlərini qum qədər çoxaldacağam.
19 Rădăcina mea era întinsă lângă ape și roua se așeza toată noaptea pe ramura mea.
Köküm sulara tərəf rişələnəcək, Budaqlarıma şeh düşəcək.
20 Gloria mea era proaspătă în mine și arcul meu era înnoit în mâna mea.
Qazandığım şərəf təzələnəcək, Əlimə yeni ox-kaman gələcək”.
21 Mă ascultau oamenii și așteptau și tăceau la sfatul meu.
İnsanlar ehtiramla məni dinlərdi, Səssizcə məsləhətimi gözlərdi.
22 După cuvântarea mea nu mai vorbeau; și vorbirea mea picura peste ei.
Heç kim sözümün üstündən söz deməzdi, Sözlərim üzərlərinə tökülərdi.
23 Și mă așteptau ca pe ploaie; și își deschideau larg gura ca după ploaia târzie.
Məni yağış kimi gözləyirdilər, Yaz yağışı tək sözlərimi içirdilər,
24 [Dacă] râdeam de ei, nu credeau; și lumina înfățișării mele nu o doborau.
Üzlərinə gülümsəyəndə gözlərinə inanmazdılar, Gülər üzümdən ruhlanardılar.
25 Le alegeam calea și ședeam drept mai mare conducător și locuiam ca un împărat în armată, ca unul care mângâie pe cei ce jelesc.
Onlara yol göstərərdim, başçı kimi əyləşərdim, Əsgərlərin arasında padşah kimi ömür sürərdim, Yaslılara təsəlli verənə bənzəyərdim.
