< Iov 24 >
1 De ce, văzând că timpurile nu sunt ascunse de cel Atotputernic, nu văd zilele lui cei ce îl cunosc?
PUESTO que no son ocultos los tiempos al Todopoderoso, ¿por qué los que le conocen no ven sus días?
2 Unii mută pietrele de hotar; ei cu violență iau turme și pășunea lor.
Traspasan los términos, roban los ganados, y apaciéntanlos.
3 Ei alungă măgarul celor fără tată, iau boul văduvei drept garanție.
Llévanse el asno de los huérfanos; prenden el buey de la viuda.
4 Ei abat pe nevoiaș de pe cale; săracii pământului se ascund împreună.
Hacen apartar del camino á los menesterosos: y todos los pobres de la tierra se esconden.
5 Iată, asemenea măgarilor sălbatici în pustie, ei merg înainte să își facă lucrarea; sculându-se din timp pentru o pradă, pustia aduce hrană pentru ei și pentru copiii lor.
He aquí, como asnos monteses en el desierto, salen á su obra madrugando para robar; el desierto es mantenimiento de sus hijos.
6 Ei își culeg fiecare nutrețul său în câmp și adună recolta viei celor stricați.
En el campo siegan su pasto, y los impíos vendimian la viña [ajena].
7 Ei fac pe cei goi să găzduiască fără haină, încât nu au acoperământ pe frig.
Al desnudo hacen dormir sin ropa, y que en el frío no tenga cobertura.
8 Ei sunt uzi de aversele de ploaie ale munților și îmbrățișează stânca din lipsa unui adăpost.
Con las avenidas de los montes se mojan, y abrazan las peñas sin tener abrigo.
9 Ei smulg pe cel fără tată de la piept și iau garanție de la sărac.
Quitan el pecho á los huérfanos, y de sobre el pobre toman la prenda.
10 Îl fac să meargă gol, fără haină, și iau snopul de la cel flămând.
Al desnudo hacen andar sin vestido, y á los hambrientos quitan los hacecillos.
11 Ei fac ulei înăuntrul zidurilor lor și calcă teascurile lor de vin și suferă de sete.
De dentro de sus paredes exprimen el aceite, pisan los lagares, y mueren de sed.
12 Oamenii din cetate gem și sufletul celui rănit țipă; totuși Dumnezeu nu le pune la socoteală nebunia.
De la ciudad gimen los hombres, y claman las almas de los heridos de muerte: mas Dios no puso estorbo.
13 Ei sunt dintre cei care se revoltă împotriva luminii, ei nu cunosc căile ei, nici nu locuiesc în cărările ei.
Ellos son los que, rebeldes á la luz, nunca conocieron sus caminos, ni estuvieron en sus veredas.
14 Ucigașul, ridicându-se odată cu lumina, ucide pe sărac și pe nevoiaș și în timpul nopții este ca un hoț.
A la luz se levanta el matador, mata al pobre y al necesitado, y de noche es como ladrón.
15 De asemenea ochiul celui adulter așteaptă amurgul, spunând: Niciun ochi nu mă va vedea; și își deghizează fața.
El ojo del adúltero está aguardando la noche, diciendo: No me verá nadie: y esconde su rostro.
16 În întuneric ei sparg casele pe care le-au însemnat pentru ei în timpul zilei; ei nu cunosc lumina.
En las tinieblas minan las casas, que de día para sí señalaron; no conocen la luz.
17 Căci dimineața este pentru ei întocmai ca umbra morții, dacă cineva îi cunoaște, ei sunt în terorile umbrei morții.
Porque la mañana es á todos ellos como sombra de muerte; si son conocidos, terrores de sombra de muerte [los toman].
18 El este iute ca apele; partea lor este blestemată pe pământ; nu privește calea viilor.
Son instables más que la superficie de las aguas; su porción es maldita en la tierra; no andarán por el camino de las viñas.
19 Secetă și arșiță mistuie apele zăpezilor; la fel mormântul celor care au păcătuit. (Sheol )
La sequía y el calor arrebatan las aguas de la nieve; y el sepulcro á los pecadores. (Sheol )
20 Pântecul îl va uita; viermele se va înfrupta din el; nu va mai fi amintit; și stricăciunea va fi frântă ca un pom.
Olvidaráse de ellos el seno materno; de ellos sentirán los gusanos dulzura; nunca más habrá de ellos memoria, y como un árbol serán los impíos quebrantados.
21 El se poartă rău cu cea stearpă care nu naște și nu face bine văduvei.
A la mujer estéril que no paría, afligió; y á la viuda nunca hizo bien.
22 El atrage de asemenea pe cel puternic cu puterea sa; se ridică și niciun om nu este sigur de viață.
Mas á los fuertes adelantó con su poder: levantóse, y no se da por segura la vida.
23 Deși îi este dat să fie în siguranță acolo unde se odihnește, totuși ochii lui sunt peste căile lor.
Le dieron á crédito, y se afirmó: sus ojos están sobre los caminos de ellos.
24 Ei sunt înălțați pentru puțin timp, dar apoi sunt înjosiți; sunt scoși de pe cale ca toți ceilalți și retezați ca vârfurile spicelor.
Fueron ensalzados por un poco, mas desaparecen, y son abatidos como cada cual: serán encerrados, y cortados como cabezas de espigas.
25 Și dacă nu este așa acum, cine mă va face mincinos și va face vorbirea mea fără valoare?
Y si no, ¿quién me desmentirá ahora, ó reducirá á nada mis palabras?