Iov 24
1 De ce, văzând că timpurile nu sunt ascunse de cel Atotputernic, nu văd zilele lui cei ce îl cunosc?
“¿Por qué los tiempos no son puestos por el Todopoderoso? ¿Por qué los que le conocen no ven sus días?
2 Unii mută pietrele de hotar; ei cu violență iau turme și pășunea lor.
Hay personas que eliminan los puntos de referencia. Se llevan violentamente los rebaños y los alimentan.
3 Ei alungă măgarul celor fără tată, iau boul văduvei drept garanție.
Alejan el burro de los huérfanos, y toman el buey de la viuda como prenda.
4 Ei abat pe nevoiaș de pe cale; săracii pământului se ascund împreună.
Apartan del camino a los necesitados. Los pobres de la tierra se esconden todos.
5 Iată, asemenea măgarilor sălbatici în pustie, ei merg înainte să își facă lucrarea; sculându-se din timp pentru o pradă, pustia aduce hrană pentru ei și pentru copiii lor.
He aquí, como asnos salvajes en el desierto, salen a su trabajo, buscando diligentemente el alimento. El desierto les da pan para sus hijos.
6 Ei își culeg fiecare nutrețul său în câmp și adună recolta viei celor stricați.
Cortan su comida en el campo. Espigan la viña de los malvados.
7 Ei fac pe cei goi să găzduiască fără haină, încât nu au acoperământ pe frig.
Se acuestan toda la noche desnudos y sin ropa, y no tienen cobertura en el frío.
8 Ei sunt uzi de aversele de ploaie ale munților și îmbrățișează stânca din lipsa unui adăpost.
Se mojan con las lluvias de las montañas, y abrazar la roca a falta de un refugio.
9 Ei smulg pe cel fără tată de la piept și iau garanție de la sărac.
Hay quienes arrancan al huérfano del pecho, y tomar una prenda de los pobres,
10 Îl fac să meargă gol, fără haină, și iau snopul de la cel flămând.
para que vayan desnudos sin ropa. Al tener hambre, llevan las gavillas.
11 Ei fac ulei înăuntrul zidurilor lor și calcă teascurile lor de vin și suferă de sete.
Hacen aceite dentro de las paredes de estos hombres. Pisan los lagares, y sufren la sed.
12 Oamenii din cetate gem și sufletul celui rănit țipă; totuși Dumnezeu nu le pune la socoteală nebunia.
Desde la populosa ciudad, los hombres gimen. El alma de los heridos grita, sin embargo, Dios no considera la locura.
13 Ei sunt dintre cei care se revoltă împotriva luminii, ei nu cunosc căile ei, nici nu locuiesc în cărările ei.
“Estos son de los que se rebelan contra la luz. No conocen sus formas, ni permanecer en sus caminos.
14 Ucigașul, ridicându-se odată cu lumina, ucide pe sărac și pe nevoiaș și în timpul nopții este ca un hoț.
El asesino se levanta con la luz. Mata a los pobres y necesitados. En la noche es como un ladrón.
15 De asemenea ochiul celui adulter așteaptă amurgul, spunând: Niciun ochi nu mă va vedea; și își deghizează fața.
También el ojo del adúltero espera el crepúsculo, diciendo: “Ningún ojo me verá”. Disimula su rostro.
16 În întuneric ei sparg casele pe care le-au însemnat pentru ei în timpul zilei; ei nu cunosc lumina.
En la oscuridad cavan en las casas. Se encierran durante el día. No conocen la luz.
17 Căci dimineața este pentru ei întocmai ca umbra morții, dacă cineva îi cunoaște, ei sunt în terorile umbrei morții.
Porque la mañana es para todos ellos como una espesa oscuridad, pues conocen los terrores de la espesa oscuridad.
18 El este iute ca apele; partea lor este blestemată pe pământ; nu privește calea viilor.
“Son espuma en la superficie de las aguas. Su parte está maldita en la tierra. No se convierten en el camino de los viñedos.
La sequía y el calor consumen las aguas de la nieve, así lo hace el Seol los que han pecado. (Sheol h7585)
20 Pântecul îl va uita; viermele se va înfrupta din el; nu va mai fi amintit; și stricăciunea va fi frântă ca un pom.
El vientre lo olvidará. El gusano se alimentará dulcemente de él. No se le recordará más. La injusticia será quebrada como un árbol.
21 El se poartă rău cu cea stearpă care nu naște și nu face bine văduvei.
Devora a las estériles que no dan a luz. No muestra ninguna amabilidad con la viuda.
22 El atrage de asemenea pe cel puternic cu puterea sa; se ridică și niciun om nu este sigur de viață.
Sin embargo, Dios preserva a los poderosos con su poder. Se levanta quien no tiene seguridad de vida.
23 Deși îi este dat să fie în siguranță acolo unde se odihnește, totuși ochii lui sunt peste căile lor.
Dios les da seguridad, y ellos descansan en ella. Sus ojos están en sus caminos.
24 Ei sunt înălțați pentru puțin timp, dar apoi sunt înjosiți; sunt scoși de pe cale ca toți ceilalți și retezați ca vârfurile spicelor.
Son exaltados; pero un poco de tiempo, y se van. Sí, se les rebaja, se les quita de en medio como a todos los demás, y se cortan como las puntas de las espigas.
25 Și dacă nu este așa acum, cine mă va face mincinos și va face vorbirea mea fără valoare?
Si no es así ahora, quién me demostrará que soy un mentiroso, y hacer que mi discurso no valga nada?”
