Iov 24
1 De ce, văzând că timpurile nu sunt ascunse de cel Atotputernic, nu văd zilele lui cei ce îl cunosc?
Hvorfor lar den Allmektige aldri sine straffetider komme? Og hvorfor får de som kjenner ham, ikke se hans dager?
2 Unii mută pietrele de hotar; ei cu violență iau turme și pășunea lor.
Folk flytter grenseskjell; de raner fe og fører det på beite.
3 Ei alungă măgarul celor fără tată, iau boul văduvei drept garanție.
Farløses asen driver de bort; enkens okse tar de i pant.
4 Ei abat pe nevoiaș de pe cale; săracii pământului se ascund împreună.
Fattigfolk trenger de ut av veien; alle de saktmodige i landet må skjule sig.
5 Iată, asemenea măgarilor sălbatici în pustie, ei merg înainte să își facă lucrarea; sculându-se din timp pentru o pradă, pustia aduce hrană pentru ei și pentru copiii lor.
Ja, som villesler i ørkenen går de ut til sin gjerning og leter efter føde; ødemarken gir dem brød til barna.
6 Ei își culeg fiecare nutrețul său în câmp și adună recolta viei celor stricați.
På marken høster de den ugudeliges fôr, og i hans vingård holder de efterhøst.
7 Ei fac pe cei goi să găzduiască fără haină, încât nu au acoperământ pe frig.
Nakne overnatter de uten klær og uten dekke i kulden.
8 Ei sunt uzi de aversele de ploaie ale munților și îmbrățișează stânca din lipsa unui adăpost.
Av skyllregnet på fjellet blir de våte, og fordi de ikke har noget annet ly, trykker de sig inn til berget.
9 Ei smulg pe cel fără tată de la piept și iau garanție de la sărac.
Den farløse rives bort fra mors bryst, og armingens klær blir tatt som pant.
10 Îl fac să meargă gol, fără haină, și iau snopul de la cel flămând.
Nakne går de, uten klær, og sultne bærer de kornbånd.
11 Ei fac ulei înăuntrul zidurilor lor și calcă teascurile lor de vin și suferă de sete.
Mellem de ugudeliges murer perser de olje; de treder vinpersene og tørster.
12 Oamenii din cetate gem și sufletul celui rănit țipă; totuși Dumnezeu nu le pune la socoteală nebunia.
Fra byen lyder døendes stønn, og de hårdt sårede skriker om hjelp; men Gud enser ikke slik urett.
13 Ei sunt dintre cei care se revoltă împotriva luminii, ei nu cunosc căile ei, nici nu locuiesc în cărările ei.
Andre er fiender av lyset; de kjenner ikke dets veier og holder sig ikke på dets stier.
14 Ucigașul, ridicându-se odată cu lumina, ucide pe sărac și pe nevoiaș și în timpul nopții este ca un hoț.
Før dag står morderen op, slår ihjel den som er arm og fattig, og om natten er han som tyven.
15 De asemenea ochiul celui adulter așteaptă amurgul, spunând: Niciun ochi nu mă va vedea; și își deghizează fața.
Horkarlens øie speider efter skumringen; han sier: Intet øie ser mig, og han dekker sitt ansikt til.
16 În întuneric ei sparg casele pe care le-au însemnat pentru ei în timpul zilei; ei nu cunosc lumina.
I mørket bryter de inn i husene, om dagen lukker de sig inne; lyset vil de ikke vite av.
17 Căci dimineața este pentru ei întocmai ca umbra morții, dacă cineva îi cunoaște, ei sunt în terorile umbrei morții.
For nattens mørke er morgen for dem alle; de er velkjente med nattemørkets redsler.
18 El este iute ca apele; partea lor este blestemată pe pământ; nu privește calea viilor.
Hastig rives de med av strømmen; forbannet blir deres arvedel i landet; de ferdes ikke mere på veien til vingårdene.
Tørke og hete sluker snevann, dødsriket dem som synder. (Sheol h7585)
20 Pântecul îl va uita; viermele se va înfrupta din el; nu va mai fi amintit; și stricăciunea va fi frântă ca un pom.
Hans mors liv glemmer ham, makken fortærer ham med lyst, ingen minnes ham mere, og ondskapen blir som et splintret tre.
21 El se poartă rău cu cea stearpă care nu naște și nu face bine văduvei.
Slik går det med den som har plyndret den ufruktbare, som ikke fødte, og aldri har gjort godt mot enker.
22 El atrage de asemenea pe cel puternic cu puterea sa; se ridică și niciun om nu este sigur de viață.
Men Gud opholder voldsmennene lenge med sin kraft; de reiser sig igjen, skjønt de mistvilte om livet.
23 Deși îi este dat să fie în siguranță acolo unde se odihnește, totuși ochii lui sunt peste căile lor.
Han lar dem leve i trygghet og støtter dem; hans øine våker over deres veier.
24 Ei sunt înălțați pentru puțin timp, dar apoi sunt înjosiți; sunt scoși de pe cale ca toți ceilalți și retezați ca vârfurile spicelor.
De stiger høit; en liten stund, så er de ikke mere; de segner og dør som alle andre, og som aks-toppen skjæres de av.
25 Și dacă nu este așa acum, cine mă va face mincinos și va face vorbirea mea fără valoare?
Og er det nu ikke så, hvem gjør mig da til løgner og mitt ord til intet?
