Iov 24
1 De ce, văzând că timpurile nu sunt ascunse de cel Atotputernic, nu văd zilele lui cei ce îl cunosc?
Pourquoi n’y a-t-il pas de temps réservés par le Tout-Puissant, et ceux qui le servent ne voient-ils pas son jour?
2 Unii mută pietrele de hotar; ei cu violență iau turme și pășunea lor.
On voit des hommes qui déplacent les bornes, qui font paître le troupeau qu’ils ont volé.
3 Ei alungă măgarul celor fără tată, iau boul văduvei drept garanție.
Ils poussent devant eux l’âne de l’orphelin, et retiennent en gage le bœuf de la veuve.
4 Ei abat pe nevoiaș de pe cale; săracii pământului se ascund împreună.
Ils forcent les pauvres à se détourner du chemin; tous les humbles du pays sont réduits à se cacher.
5 Iată, asemenea măgarilor sălbatici în pustie, ei merg înainte să își facă lucrarea; sculându-se din timp pentru o pradă, pustia aduce hrană pentru ei și pentru copiii lor.
Comme l’onagre dans la solitude, ils sortent pour leur travail, dès le matin, cherchant leur nourriture. Le désert leur fournit la subsistance de leurs enfants;
6 Ei își culeg fiecare nutrețul său în câmp și adună recolta viei celor stricați.
ils coupent les épis dans les champs, ils maraudent dans la vigne de leur oppresseur.
7 Ei fac pe cei goi să găzduiască fără haină, încât nu au acoperământ pe frig.
Nus, ils passent la nuit, faute de vêtements, sans couverture contre le froid.
8 Ei sunt uzi de aversele de ploaie ale munților și îmbrățișează stânca din lipsa unui adăpost.
La pluie des montagnes les pénètre; à défaut d’abri, ils se blottissent contre le rocher.
9 Ei smulg pe cel fără tată de la piept și iau garanție de la sărac.
Ils arrachent l’orphelin à la mamelle, ils prennent des gages sur les pauvres.
10 Îl fac să meargă gol, fără haină, și iau snopul de la cel flămând.
Ceux-ci, tout nus, sans vêtements, portent, affamés, les gerbes du maître;
11 Ei fac ulei înăuntrul zidurilor lor și calcă teascurile lor de vin și suferă de sete.
Ils expriment l’huile dans ses celliers; ils foulent la vendange, et ils ont soif.
12 Oamenii din cetate gem și sufletul celui rănit țipă; totuși Dumnezeu nu le pune la socoteală nebunia.
Du sein des villes s’élèvent les gémissements des hommes, et l’âme des blessés crie; et Dieu ne prend pas garde à ces forfaits!
13 Ei sunt dintre cei care se revoltă împotriva luminii, ei nu cunosc căile ei, nici nu locuiesc în cărările ei.
D’autres sont parmi les ennemis de la lumière, ils n’en connaissent pas les voies, ils ne se tiennent pas dans ses sentiers.
14 Ucigașul, ridicându-se odată cu lumina, ucide pe sărac și pe nevoiaș și în timpul nopții este ca un hoț.
L’assassin se lève au point du jour; il tue le pauvre et l’indigent, il rôde la nuit comme un voleur.
15 De asemenea ochiul celui adulter așteaptă amurgul, spunând: Niciun ochi nu mă va vedea; și își deghizează fața.
L’œil de l’adultère épie le crépuscule; « Personne ne me voit, » dit-il, et il jette un voile sur son visage.
16 În întuneric ei sparg casele pe care le-au însemnat pentru ei în timpul zilei; ei nu cunosc lumina.
La nuit, d’autres forcent les maisons, le jour, ils se tiennent cachés: ils ne connaissent pas la lumière.
17 Căci dimineața este pentru ei întocmai ca umbra morții, dacă cineva îi cunoaște, ei sunt în terorile umbrei morții.
Pour eux, le matin est comme l’ombre de la mort, car les horreurs de la nuit leur sont familières.
18 El este iute ca apele; partea lor este blestemată pe pământ; nu privește calea viilor.
Ah! l’impie glisse comme un corps léger sur la face des eaux, il n’a sur la terre qu’une part maudite, il ne se dirige pas sur le chemin des vignes!
Comme la sécheresse et la chaleur absorbent l’eau des neiges, ainsi le schéol engloutit les pécheurs! (Sheol h7585)
20 Pântecul îl va uita; viermele se va înfrupta din el; nu va mai fi amintit; și stricăciunea va fi frântă ca un pom.
Ah! Le sein maternel l’oublie, les vers en font leurs délices; on ne se souvient plus de lui, et l’iniquité est brisée comme un arbre.
21 El se poartă rău cu cea stearpă care nu naște și nu face bine văduvei.
Il dévorait la femme stérile et sans enfants, il ne faisait pas de bien à la veuve!...
22 El atrage de asemenea pe cel puternic cu puterea sa; se ridică și niciun om nu este sigur de viață.
Mais Dieu par sa force ébranle les puissants, il se lève, et ils ne comptent plus sur la vie;
23 Deși îi este dat să fie în siguranță acolo unde se odihnește, totuși ochii lui sunt peste căile lor.
il leur donne la sécurité et la confiance, et ses yeux veillent sur leurs voies.
24 Ei sunt înălțați pentru puțin timp, dar apoi sunt înjosiți; sunt scoși de pe cale ca toți ceilalți și retezați ca vârfurile spicelor.
Ils se sont élevés, et en un instant ils ne sont plus; ils tombent, ils sont moissonnés comme tous les hommes; ils sont coupés comme la tête des épis.
25 Și dacă nu este așa acum, cine mă va face mincinos și va face vorbirea mea fără valoare?
S’il n’en est pas ainsi, qui me convaincra de mensonge? Qui réduira mes paroles à néant?
