Iov 24
1 De ce, văzând că timpurile nu sunt ascunse de cel Atotputernic, nu văd zilele lui cei ce îl cunosc?
Wherefore, since from the Almighty times are not hid, have, his knowing ones, no vision of his days?
2 Unii mută pietrele de hotar; ei cu violență iau turme și pășunea lor.
Boundaries, men move back, flocks, they seize and consume;
3 Ei alungă măgarul celor fără tată, iau boul văduvei drept garanție.
The ass of the fatherless, they drive off, they take in pledge the ox of the widow;
4 Ei abat pe nevoiaș de pe cale; săracii pământului se ascund împreună.
They turn aside the needy out of the way, at once, are the humbled of the land made to hide themselves.
5 Iată, asemenea măgarilor sălbatici în pustie, ei merg înainte să își facă lucrarea; sculându-se din timp pentru o pradă, pustia aduce hrană pentru ei și pentru copiii lor.
Lo! [as] wild asses in the wilderness, they go forth with their work, eager seekers for prey, the waste plain, yieldeth them food for their young;
6 Ei își culeg fiecare nutrețul său în câmp și adună recolta viei celor stricați.
In the field—a man’s fodder, they cut down, and, the vineyard of the lawless, they strip of its late berries;
7 Ei fac pe cei goi să găzduiască fără haină, încât nu au acoperământ pe frig.
Ill-clad, they are left to lodge without clothing, and have no covering in the cold;
8 Ei sunt uzi de aversele de ploaie ale munților și îmbrățișează stânca din lipsa unui adăpost.
With the sweeping rain of the mountains, are they wet, and, through having no shelter, they embrace a rock.
9 Ei smulg pe cel fără tată de la piept și iau garanție de la sărac.
Men tear, from the breast, the fatherless, and, over the poor, they take a pledge;
10 Îl fac să meargă gol, fără haină, și iau snopul de la cel flămând.
Naked, they go about without clothing, and, famished, they carry the sheaves;
11 Ei fac ulei înăuntrul zidurilor lor și calcă teascurile lor de vin și suferă de sete.
Between their walls, are they exposed to the sun, Wine-presses, they tread, and yet are thirsty;
12 Oamenii din cetate gem și sufletul celui rănit țipă; totuși Dumnezeu nu le pune la socoteală nebunia.
Out of the city—out of the houses, they make outcry. and, the soul of the wounded, calleth for help, and, GOD, doth not regard it as foolish.
13 Ei sunt dintre cei care se revoltă împotriva luminii, ei nu cunosc căile ei, nici nu locuiesc în cărările ei.
They, have become rebels against the light, —they are not acquainted with the ways thereof, neither abide they in the paths thereof.
14 Ucigașul, ridicându-se odată cu lumina, ucide pe sărac și pe nevoiaș și în timpul nopții este ca un hoț.
With the light, riseth the murderer, He slayeth the poor and needy, And, in the night, he becometh like a thief.
15 De asemenea ochiul celui adulter așteaptă amurgul, spunând: Niciun ochi nu mă va vedea; și își deghizează fața.
And, the eye of the adulterer, watcheth for the evening twilight, saying, Not an eye will see me! A covering for the face, he putteth on;
16 În întuneric ei sparg casele pe care le-au însemnat pentru ei în timpul zilei; ei nu cunosc lumina.
He breaketh, in the dark, into houses, —By day, they lock themselves in, They know not the light;
17 Căci dimineața este pentru ei întocmai ca umbra morții, dacă cineva îi cunoaște, ei sunt în terorile umbrei morții.
For, in the case of all such, morning to them is the death-shade, For, to be recognised, is a death-shade terror.
18 El este iute ca apele; partea lor este blestemată pe pământ; nu privește calea viilor.
Swift is he on the face of the waters, Speedily vanished their share in the land, He turneth not to the way of the vineyards.
Drought and heat, steal away snow water, Hades, them who have sinned. (Sheol h7585)
20 Pântecul îl va uita; viermele se va înfrupta din el; nu va mai fi amintit; și stricăciunea va fi frântă ca un pom.
Maternal love shall forget him, the worm shall find him sweet, No more shall he be remembered, but perversity shall be shivered like a tree.
21 El se poartă rău cu cea stearpă care nu naște și nu face bine văduvei.
He oppresseth the barren who beareth not, and, to the widow, he doeth not good;
22 El atrage de asemenea pe cel puternic cu puterea sa; se ridică și niciun om nu este sigur de viață.
Yea he draggeth along the mighty by his strength, He riseth up, and none hath assurance of life;
23 Deși îi este dat să fie în siguranță acolo unde se odihnește, totuși ochii lui sunt peste căile lor.
It is given him to be secure, and confident, yet, his eyes, are upon their ways.
24 Ei sunt înălțați pentru puțin timp, dar apoi sunt înjosiți; sunt scoși de pe cale ca toți ceilalți și retezați ca vârfurile spicelor.
They are exalted a little, and are not, Yea having been laid low, like all men, are they gathered, Even as the top of an ear of corn, do they hang down.
25 Și dacă nu este așa acum, cine mă va face mincinos și va face vorbirea mea fără valoare?
But, if not, who then can convict me of falsehood? or make of no account my words?
