< Iov 24 >
1 De ce, văzând că timpurile nu sunt ascunse de cel Atotputernic, nu văd zilele lui cei ce îl cunosc?
Hvorfor har ej den Almægtige opsparet Tider, hvi faar de, som kender ham, ikke hans Dage at se?
2 Unii mută pietrele de hotar; ei cu violență iau turme și pășunea lor.
De onde flytter Markskel, ranede Hjorde har de paa Græs.
3 Ei alungă măgarul celor fără tată, iau boul văduvei drept garanție.
faderløses Æsel fører de bort, tager Enkens Okse som Borgen:
4 Ei abat pe nevoiaș de pe cale; săracii pământului se ascund împreună.
de trænger de fattige af Vejen. Landets arme maa alle skjule sig.
5 Iată, asemenea măgarilor sălbatici în pustie, ei merg înainte să își facă lucrarea; sculându-se din timp pentru o pradă, pustia aduce hrană pentru ei și pentru copiii lor.
Som vilde Æsler i Ørkenen gaar de ud til deres Gerning søgende efter Næring; Steppen er Brød for Børnene.
6 Ei își culeg fiecare nutrețul său în câmp și adună recolta viei celor stricați.
De høster paa Marken om Natten, i Rigmandens Vingaard sanker de efter.
7 Ei fac pe cei goi să găzduiască fără haină, încât nu au acoperământ pe frig.
Om Natten ligger de nøgne, uden Klæder, uden Tæppe i Kulden.
8 Ei sunt uzi de aversele de ploaie ale munților și îmbrățișează stânca din lipsa unui adăpost.
De vædes af Bjergenes Regnskyl, klamrer sig af Mangel paa Ly til Klippen.
9 Ei smulg pe cel fără tată de la piept și iau garanție de la sărac.
— Man river den faderløse fra Brystet, tager den armes Barn som Borgen. —
10 Îl fac să meargă gol, fără haină, și iau snopul de la cel flămând.
Nøgne vandrer de, uden Klæder, sultne bærer de Neg;
11 Ei fac ulei înăuntrul zidurilor lor și calcă teascurile lor de vin și suferă de sete.
mellem Murene presser de Olie, de træder Persen og tørster.
12 Oamenii din cetate gem și sufletul celui rănit țipă; totuși Dumnezeu nu le pune la socoteală nebunia.
De drives fra By og Hus, og Børnenes Hunger skriger. Men Gud, han ænser ej vrangt.
13 Ei sunt dintre cei care se revoltă împotriva luminii, ei nu cunosc căile ei, nici nu locuiesc în cărările ei.
Andre hører til Lysets Fjender, de kender ikke hans Veje og holder sig ej paa hans Stier:
14 Ucigașul, ridicându-se odată cu lumina, ucide pe sărac și pe nevoiaș și în timpul nopții este ca un hoț.
Før det lysner, staar Morderen op, han myrder arm og fattig; om Natten sniger Tyven sig om;
15 De asemenea ochiul celui adulter așteaptă amurgul, spunând: Niciun ochi nu mă va vedea; și își deghizează fața.
Horkarlens Øje lurer paa Skumring, han tænker: »Intet Øje kan se mig!« og skjuler sit Ansigt under en Maske.
16 În întuneric ei sparg casele pe care le-au însemnat pentru ei în timpul zilei; ei nu cunosc lumina.
I Mørke bryder de ind i Huse, de lukker sig inde om Dagen, thi ingen af dem vil vide af Lys.
17 Căci dimineața este pentru ei întocmai ca umbra morții, dacă cineva îi cunoaște, ei sunt în terorile umbrei morții.
For dem er Mørket Morgen, thi de er kendt med Mørkets Rædsler.
18 El este iute ca apele; partea lor este blestemată pe pământ; nu privește calea viilor.
Over Vandfladen jages han hen, hans Arvelod i Landet forbandes, han færdes ikke paa Vejen til Vingaarden.
19 Secetă și arșiță mistuie apele zăpezilor; la fel mormântul celor care au păcătuit. (Sheol )
Som Tørke og Hede tager Snevand, saa Dødsriget dem, der har syndet. (Sheol )
20 Pântecul îl va uita; viermele se va înfrupta din el; nu va mai fi amintit; și stricăciunea va fi frântă ca un pom.
Han er glemt paa sin Hjemstavns Torv, hans Storhed kommes ej mer i Hu, Uretten knækkes som Træet.
21 El se poartă rău cu cea stearpă care nu naște și nu face bine văduvei.
Han var ond mod den golde, der ikke fødte, mod Enken gjorde han ikke vel;
22 El atrage de asemenea pe cel puternic cu puterea sa; se ridică și niciun om nu este sigur de viață.
dem, det gik skævt, rev han bort i sin Vælde. Han staar op og er ikke tryg paa sit Liv,
23 Deși îi este dat să fie în siguranță acolo unde se odihnește, totuși ochii lui sunt peste căile lor.
han styrtes uden Haab og Støtte, og paa hans Veje er idel Nød.
24 Ei sunt înălțați pentru puțin timp, dar apoi sunt înjosiți; sunt scoși de pe cale ca toți ceilalți și retezați ca vârfurile spicelor.
Hans Storhed er stakket, saa er han ej mer, han bøjes og skrumper ind som Melde og skæres af som Aksenes Top.
25 Și dacă nu este așa acum, cine mă va face mincinos și va face vorbirea mea fără valoare?
Og hvis ikke — hvo gør mig til Løgner, hvo gør mine Ord til intet?