Iov 23
1 Atunci Iov a răspuns și a zis:
А Јов одговори и рече:
2 Chiar astăzi plângerea mea este amară; lovitura mea este mai grea decât geamătul meu.
Још је тужњава моја одмет? А невоља је моја тежа од уздаха мојих.
3 O, de aș ști unde să îl găsesc, să vin la scaunul său!
О, кад бих знао како бих нашао Бога! Да отидем до престола Његовог,
4 Mi-aș rândui cauza înaintea lui și mi-aș umple gura cu argumente.
Да разложим пред Њим парбу своју, и уста своја напуним разлога,
5 Aș cunoaște cuvintele care mi le-ar răspunde și aș înțelege ceea ce mi-ar spune.
Да знам шта би ми одговорио, и разумем шта би ми рекао.
6 Va pleda el împotriva mea cu marea lui putere? Nu; ci ar pune tărie în mine.
Би ли се према великој својој сили прео са мном? Не; него би ми помогао.
7 Acolo cel drept s-ar contrazice cu el; astfel aș fi eliberat pentru totdeauna de judecătorul meu.
Онде би се праведан човек могао правдати с Њим, и ослободио бих се за свагда од свог судије.
8 Iată, merg înainte, dar el nu este acolo; și înapoi, dar nu îl pot percepe;
Гле, ако пођем напред, нема Га; ако ли натраг, не находим Га;
9 La stânga, unde el lucrează, dar nu îl văd; se ascunde la dreapta, ca să nu îl văd;
Ако на лево ради, не видим Га; ако на десно, заклонио се, не могу Га видети.
10 Dar el cunoaște calea pe care o urmez; după ce mă va încerca, voi ieși ca aurul.
Али Он зна пут мој; кад ме окуша, изаћи ћу као злато.
11 Piciorul meu s-a ținut de pașii lui; am păstrat calea lui și nu m-am abătut.
По стопама је Његовим ступала нога моја; пута Његова држао сам се, и не зађох.
12 Nici nu am dat înapoi de la porunca buzelor lui; am stimat cuvintele gurii sale mai mult decât mâncarea necesară mie.
Од заповести уста Његових нисам одступао; чувао сам речи уста Његових више него свој ужитак.
13 Dar el ține de una și cine îl poate întoarce? Și ce dorește sufletul său, chiar aceea face.
Али кад Он шта науми, ко ће Га одвратити? Шта душа Његова зажели, оно чини.
14 Căci el împlinește lucrul care îmi este rânduit; și multe asemenea lucruri sunt cu el.
И извршиће шта је наумио за ме; и тога има у Њега много.
15 De aceea sunt tulburat în prezența lui; când iau aminte, mă tem de el.
Зато сам се уплашио од Њега; и кад то мислим, страх ме је од Њега.
16 Fiindcă Dumnezeu îmi înmoaie inima și cel Atotputernic mă tulbură;
Бог је растопио срце моје, Свемогући ме је уплашио.
17 Pentru că nu am fost stârpit dinaintea întunericului, nici nu a ascuns întunericul de fața mea.
Што не погибох пре мрака? И што не сакри мрак испред мене?
