Iov 23

1 Atunci Iov a răspuns și a zis:

Respondens autem Iob, ait:

2 Chiar astăzi plângerea mea este amară; lovitura mea este mai grea decât geamătul meu.

Nunc quoque in amaritudine est sermo meus, et manus plagae meae aggravata est super gemitum meum.

3 O, de aș ști unde să îl găsesc, să vin la scaunul său!

Quis mihi tribuat ut cognoscam et inveniam illum, et veniam usque ad solium eius?

4 Mi-aș rândui cauza înaintea lui și mi-aș umple gura cu argumente.

Ponam coram eo iudicium, et os meum replebo increpationibus.

5 Aș cunoaște cuvintele care mi le-ar răspunde și aș înțelege ceea ce mi-ar spune.

Ut sciam verba, quae mihi respondeat, et intelligam quid loquatur mihi.

6 Va pleda el împotriva mea cu marea lui putere? Nu; ci ar pune tărie în mine.

Nolo multa fortitudine contendat mecum, nec magnitudinis suae mole me premat.

7 Acolo cel drept s-ar contrazice cu el; astfel aș fi eliberat pentru totdeauna de judecătorul meu.

Proponat aequitatem contra me, et perveniet ad victoriam iudicium meum.

8 Iată, merg înainte, dar el nu este acolo; și înapoi, dar nu îl pot percepe;

Si ad Orientem iero, non apparet: si ad Occidentem, non intelligam eum.

9 La stânga, unde el lucrează, dar nu îl văd; se ascunde la dreapta, ca să nu îl văd;

Si ad sinistram, quid agam? non apprehendam eum: si me vertam ad dexteram, non videbo illum.

10 Dar el cunoaște calea pe care o urmez; după ce mă va încerca, voi ieși ca aurul.

Ipse vero scit viam meam, et probavit me quasi aurum, quod per ignem transit:

11 Piciorul meu s-a ținut de pașii lui; am păstrat calea lui și nu m-am abătut.

Vestigia eius secutus est pes meus, viam eius custodivi, et non declinavi ex ea.

12 Nici nu am dat înapoi de la porunca buzelor lui; am stimat cuvintele gurii sale mai mult decât mâncarea necesară mie.

A mandatis labiorum eius non recessi, et in sinu meo abscondi verba oris eius.

13 Dar el ține de una și cine îl poate întoarce? Și ce dorește sufletul său, chiar aceea face.

Ipse enim solus est, et nemo avertere potest cogitationem eius: et anima eius quodcumque voluit, hoc fecit.

14 Căci el împlinește lucrul care îmi este rânduit; și multe asemenea lucruri sunt cu el.

Cum expleverit in me voluntatem suam, et alia multa similia praesto sunt ei.

15 De aceea sunt tulburat în prezența lui; când iau aminte, mă tem de el.

Et idcirco a facie eius turbatus sum, et considerans eum, timore solicitor.

16 Fiindcă Dumnezeu îmi înmoaie inima și cel Atotputernic mă tulbură;

Deus mollivit cor meum, et Omnipotens conturbavit me.

17 Pentru că nu am fost stârpit dinaintea întunericului, nici nu a ascuns întunericul de fața mea.

Non enim perii propter imminentes tenebras, nec faciem meam operuit caligo.