Iov 23
1 Atunci Iov a răspuns și a zis:
Then responded Job, and said: —
2 Chiar astăzi plângerea mea este amară; lovitura mea este mai grea decât geamătul meu.
Even to-day, is my complaint rebellion? His hand, is heavier than my groaning.
3 O, de aș ști unde să îl găsesc, să vin la scaunul său!
Oh that I knew where I might find him! I would come even unto his dwelling-place;
4 Mi-aș rândui cauza înaintea lui și mi-aș umple gura cu argumente.
I would set out, before him, a plea, and, my mouth, would I fill with arguments;
5 Aș cunoaște cuvintele care mi le-ar răspunde și aș înțelege ceea ce mi-ar spune.
I would note the words wherewith he would respond to me, and would mark what he would say to me.
6 Va pleda el împotriva mea cu marea lui putere? Nu; ci ar pune tărie în mine.
Would he, with fulness of might, contend with me? Nay, surely, he, would give heed to me!
7 Acolo cel drept s-ar contrazice cu el; astfel aș fi eliberat pentru totdeauna de judecătorul meu.
There an upright man, might reason with him, so should I deliver myself completely from my judge.
8 Iată, merg înainte, dar el nu este acolo; și înapoi, dar nu îl pot percepe;
Behold! eastward, I go, but he is not there, and, westward, but I perceive him not;
9 La stânga, unde el lucrează, dar nu îl văd; se ascunde la dreapta, ca să nu îl văd;
On the north, where he worketh, but I get no vision, He hideth himself on the south that I cannot see him.
10 Dar el cunoaște calea pe care o urmez; după ce mă va încerca, voi ieși ca aurul.
But, he, knoweth the way that I choose, Having tried me, as gold, I shall come forth.
11 Piciorul meu s-a ținut de pașii lui; am păstrat calea lui și nu m-am abătut.
Of his steps, my foot taketh hold, His way, have I kept, and not swerved;
12 Nici nu am dat înapoi de la porunca buzelor lui; am stimat cuvintele gurii sale mai mult decât mâncarea necesară mie.
The command of his lips, and would not go back, and, in my bosom, have I treasured the words of his lips.
13 Dar el ține de una și cine îl poate întoarce? Și ce dorește sufletul său, chiar aceea face.
But, he, is one, and who can turn him? What his soul desired, he hath done.
14 Căci el împlinește lucrul care îmi este rânduit; și multe asemenea lucruri sunt cu el.
Surely he will accomplish what is decreed for me, and, many such things, hath he in store.
15 De aceea sunt tulburat în prezența lui; când iau aminte, mă tem de el.
For this cause, from his presence, am I driven in fear, I diligently consider and am kept back from him in dread:
16 Fiindcă Dumnezeu îmi înmoaie inima și cel Atotputernic mă tulbură;
Yea, GOD, hath made timid my heart, and, the Almighty, hath put me in terror.
17 Pentru că nu am fost stârpit dinaintea întunericului, nici nu a ascuns întunericul de fața mea.
Because I was not cut off before the darkness, nor, before my face, did the gloom form a shroud.
