Iov 23

1 Atunci Iov a răspuns și a zis:

Then answered Job, and said,

2 Chiar astăzi plângerea mea este amară; lovitura mea este mai grea decât geamătul meu.

Even now is my complaint bitter: my suffering is heavier than my groans.

3 O, de aș ști unde să îl găsesc, să vin la scaunul său!

Oh who would grant that I knew where I might find him! that I might attain to his Judgment throne!

4 Mi-aș rândui cauza înaintea lui și mi-aș umple gura cu argumente.

I would put in order before him my cause, and my mouth would I fill with arguments.

5 Aș cunoaște cuvintele care mi le-ar răspunde și aș înțelege ceea ce mi-ar spune.

I should know the words which he might answer me, and understand what he might say unto me.

6 Va pleda el împotriva mea cu marea lui putere? Nu; ci ar pune tărie în mine.

Would he with his power contend against me? he would truly not lay such doings to my charge.

7 Acolo cel drept s-ar contrazice cu el; astfel aș fi eliberat pentru totdeauna de judecătorul meu.

There would an upright one argue with him; and I should be allowed to escape for ever by my judge.

8 Iată, merg înainte, dar el nu este acolo; și înapoi, dar nu îl pot percepe;

But, lo, I go eastward—and he is not there; and to the west— and I cannot perceive him;

9 La stânga, unde el lucrează, dar nu îl văd; se ascunde la dreapta, ca să nu îl văd;

When he doth great things at the north, I behold him not; he hideth himself in the south—and I see him not.

10 Dar el cunoaște calea pe care o urmez; după ce mă va încerca, voi ieși ca aurul.

But he knoweth the way that I take: were he to probe me, I should come forth as gold.

11 Piciorul meu s-a ținut de pașii lui; am păstrat calea lui și nu m-am abătut.

On his steps my foot hath held fast: his way have I kept, and swerved not.

12 Nici nu am dat înapoi de la porunca buzelor lui; am stimat cuvintele gurii sale mai mult decât mâncarea necesară mie.

From the commandment of his lips have I also not moved away: as a fixed statute for me have I treasured up the sayings of his mouth.

13 Dar el ține de una și cine îl poate întoarce? Și ce dorește sufletul său, chiar aceea face.

But he is unchangeably one, and who can turn him? And what his will desireth, even that he doth.

14 Căci el împlinește lucrul care îmi este rânduit; și multe asemenea lucruri sunt cu el.

For he will bring to completion what hath been destined for me: and like these hath he many other things with him.

15 De aceea sunt tulburat în prezența lui; când iau aminte, mă tem de el.

Therefore am I terrified at his presence: I will reflect, and be in dread of him.

16 Fiindcă Dumnezeu îmi înmoaie inima și cel Atotputernic mă tulbură;

Still God hath made timid my heart, and the Almighty hath terrified me;

17 Pentru că nu am fost stârpit dinaintea întunericului, nici nu a ascuns întunericul de fața mea.

Because I was not destroyed before this darkness, and because he hath not hidden from my face [this] gloom.