Iov 23

1 Atunci Iov a răspuns și a zis:

Job progovori i reče:

2 Chiar astăzi plângerea mea este amară; lovitura mea este mai grea decât geamătul meu.

“Zar mi je i danas tužaljka buntovna? Teška mu ruka iz mene vapaj budi:

3 O, de aș ști unde să îl găsesc, să vin la scaunul său!

o, kada bih znao kako ću ga naći, do njegova kako doprijeti prijestolja,

4 Mi-aș rândui cauza înaintea lui și mi-aș umple gura cu argumente.

pred njim parnicu bih svoju razložio, iz mojih bi usta navrli dokazi.

5 Aș cunoaște cuvintele care mi le-ar răspunde și aș înțelege ceea ce mi-ar spune.

Rad bih znati što bi meni odvratio i razumjeti riječ što bi je rekao!

6 Va pleda el împotriva mea cu marea lui putere? Nu; ci ar pune tărie în mine.

Zar mu treba snage velike za raspru? Ne, dosta bi bilo da me on sasluša.

7 Acolo cel drept s-ar contrazice cu el; astfel aș fi eliberat pentru totdeauna de judecătorul meu.

U protivniku bi vidio pravedna, i parnica moja tad bi pobijedila.

8 Iată, merg înainte, dar el nu este acolo; și înapoi, dar nu îl pot percepe;

Na istok krenem li, naći ga ne mogu; pođem li na zapad, ne razabirem ga.

9 La stânga, unde el lucrează, dar nu îl văd; se ascunde la dreapta, ca să nu îl văd;

Ištem na sjeveru, al' ga ne opažam; nevidljiv je ako se k jugu okrenem.

10 Dar el cunoaște calea pe care o urmez; după ce mă va încerca, voi ieși ca aurul.

Pa ipak, on dobro zna put kojim kročim! Neka me kuša: čist k'o zlato ću izići!

11 Piciorul meu s-a ținut de pașii lui; am păstrat calea lui și nu m-am abătut.

Noga mi se stopa njegovih držala, putem sam njegovim išao ne skrećuć';

12 Nici nu am dat înapoi de la porunca buzelor lui; am stimat cuvintele gurii sale mai mult decât mâncarea necesară mie.

slušao sam nalog njegovih usana, pohranih mu riječi u grudima svojim.

13 Dar el ține de una și cine îl poate întoarce? Și ce dorește sufletul său, chiar aceea face.

Al' htjedne li štogod, tko će ga odvratit'? Što zaželi dušom, to će ispuniti.

14 Căci el împlinește lucrul care îmi este rânduit; și multe asemenea lucruri sunt cu el.

Izvršit će što je dosudio meni, kao i sve drugo što je odlučio!

15 De aceea sunt tulburat în prezența lui; când iau aminte, mă tem de el.

Zbog toga pred njime sav ustravljen ja sam, i što više mislim, jače strah me hvata.

16 Fiindcă Dumnezeu îmi înmoaie inima și cel Atotputernic mă tulbură;

U komade Bog mi je srce smrvio, užasom me svega prožeo Svesilni,

17 Pentru că nu am fost stârpit dinaintea întunericului, nici nu a ascuns întunericul de fața mea.

premda nisam ni u tminama propao, ni u mraku što je lice moje zastro.