Iov 22
1 Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
Then answered Eliphaz the Themanite, and said,
2 Poate un om să fie de folos lui Dumnezeu, așa cum cel ce este înțelept își este de folos lui însuși?
Can a man be serviceable unto God? Truly the intelligent is serviceable unto himself.
3 Este vreo plăcere pentru cel Atotputernic în aceea că ești drept? Sau are el câștig în aceea că îți faci căile desăvârșite?
Is it any pleasure to the Almighty that thou art righteous? or is it any gain to him, that thou makest thy ways perfect?
4 Te va mustra el de frica ta? Va intra cu tine la judecată?
Is it out of fear of thee that he will reproach thee? or go with thee into judgment?
5 Nu este stricăciunea ta mare și nelegiuirile tale infinite?
Is not thy evil great? and no end to thy iniquities?
6 Pentru că ai luat fără motiv o garanție de la fratele tău și ai despuiat pe cei goi de hainele lor.
For thou hast taken a pledge from thy brothers for nought, and stripped the naked of their clothing.
7 Nu ai dat apă celui obosit să bea și ai oprit pâinea de la cel flămând.
Thou hast not given water to the weary to drink, and from the hungry thou hast withholden bread.
8 Dar omul puternic, a avut pământul; și cel demn de cinste a locuit pe acesta.
But as for the man of a strong arm, he obtained the land, and the highly honored could dwell therein.
9 Ai alungat văduvele fără nimic și brațele celor fără tată au fost frânte.
Widows hast thou sent away empty, and the arms of the fatherless have been broken.
10 De aceea capcane sunt împrejurul tău și teamă năprasnică te tulbură;
Therefore are snares round about thee, and sudden dread terrifieth thee.
11 Sau întuneric, încât nu poți vedea; și abundență de ape te acoperă.
Or seest thou not the darkness? and the abundance of water which covereth thee?
12 Nu este Dumnezeu în înaltul cerului? Și iată, înălțimea stelelor, cât de sus sunt ele!
Is not God in the height of heaven? and beholding the highest elevation of the stars, however high they are?
13 Iar tu spui: Cum știe Dumnezeu? Poate el să judece prin norul întunecos?
But thou sayest, “What doth God know? can he judge behind the darkness?
14 Nori groși îi sunt acoperământ și el nu vede; și umblă pe rotocolul cerului.
Thick clouds are a covering for him, so that he will not see; and he walketh along on the circle of heaven.”
15 Ai însemnat calea cea veche pe care oameni stricați au călcat-o în picioare?
Wilt thou [thus] observe the path of ancient times which the men of injustice have trodden?
16 Care a fost stârpită nelatimp, a cărei temelie a fost inundată cu un potop;
Who were shrivelled up before their time, whose foundation was flooded away like a river;
17 Care au spus lui Dumnezeu: Pleacă de la noi; și ce poate face cel Atotputernic pentru ei?
Who said unto God, “'Depart from us:” and what wrought the Almighty for them?
18 Totuși el a umplut casele lor cu bunătăți, dar sfatul celor stricați este departe de mine.
And yet it was he that filled their houses with good things; but the counsel of the wicked be [still] far from me.
19 Cei drepți văd aceasta și se veselesc; și cei nevinovați au râs de ei în batjocură.
The righteous will see it, and be glad; and the innocent will laugh them to scorn.
20 Iată, averea noastră nu este stârpită, dar rămășița lor o mistuie focul.
“Is not he destroyed that rose up against us, and hath not the fire consumed what they had left?”
21 Fă-te cunoscut cu el și fii în pace, prin aceasta binele va veni la tine.
Do but become acquainted with him, and be at peace: thereby will happiness come unto thee.
22 Primește, te rog, legea din gura lui și strânge cuvintele lui în inima ta.
Do but accept instruction from his mouth, and lay up his saying in thy heart.
23 Dacă te întorci la cel Atotputernic, vei fi zidit, vei pune departe nelegiuirea de la corturile tale.
If thou return to the Almighty, thou shalt be built up, so thou wilt but remove wrong-doing far away from thy tents.
24 Atunci vei strânge aur precum țărâna și aurul din Ofir precum pietrele pâraielor.
And throw down in the dust precious metals, and [the gold of] Ophir to the stones of the brooks:
25 Da, cel Atotputernic va fi apărarea ta și vei avea destul argint.
Then will the Almighty be thy precious metal, and brightly-shining silver unto thee.
26 Căci atunci te vei desfăta în cel Atotputernic și îți vei ridica fața spre Dumnezeu.
For then wilt thou have in the Almighty thy delight, and thou canst lift up unto God thy face.
27 Te vei ruga lui și el te va asculta și îți vei împlini promisiunile.
Thou wilt make entreaty unto him, and he will hear thee, and thy vows wilt thou pay.
28 De asemenea vei hotărî un lucru și îți va fi întemeiat; și lumina va străluci pe căile tale.
And if thou decree a thing, it will be fulfilled unto thee; and upon thy ways the light will shine.
29 Când oamenii sunt doborâți, atunci vei spune: Va fi înălțare; și el va salva pe cel înjosit.
For when men are brought low, thou wilt say, Pride [hath done it]; but those of lowly eyes [God] will help.
30 El va elibera insula celui nevinovat și ea este eliberată prin puritatea mâinilor tale.
He will even deliver him who is not guiltless: and thou wilt be delivered by the purity of thy hands.
