Iov 21
1 Dar Iov a răspuns și a zis:
Allora Giobbe rispose e disse:
2 Ascultați cu atenție vorbirea mea și să fie aceasta mângâierile voastre.
“Porgete bene ascolto alle mie parole, e sia questa la consolazione che mi date.
3 Permiteți-mi să vorbesc; și după ce vorbesc să batjocoriți.
Sopportatemi, lasciate ch’io parli, e quando avrò parlato tu mi potrai deridere.
4 Cât despre mine, este plângerea mea către om? Și dacă ar fi așa, de ce să nu fie duhul meu tulburat?
Mi lagno io forse d’un uomo? E come farei a non perder la pazienza?
5 Însemnați-mă și uimiți-vă și puneți-vă mâna la gură.
Guardatemi, stupite, e mettetevi la mano sulla bocca.
6 Chiar când îmi amintesc, mă tem, și un tremur cuprinde carnea mea.
Quando ci penso, ne sono smarrito, e la mia carne e presa da raccapriccio.
7 Pentru ce trăiesc cei stricați, îmbătrânesc și sunt tari în putere?
Perché mai vivono gli empi? Perché arrivano alla vecchiaia ed anche crescon di forze?
8 Sămânța lor este întemeiată, înaintea feței lor împreună cu ei și urmașii lor înaintea ochilor lor.
La loro progenie prospera, sotto ai loro sguardi, intorno ad essi, e i lor rampolli fioriscon sotto gli occhi loro.
9 Casele lor sunt ferite de teamă, iar toiagul lui Dumnezeu nu este asupra lor.
La loro casa è in pace, al sicuro da spaventi, e la verga di Dio non li colpisce.
10 Taurul lor prăsește și nu dă greș; vaca lor fată și nu își leapădă vițelul.
Il loro toro monta e non falla, la loro vacca figlia senz’abortire.
11 Ei își trimit înainte micuții asemenea unei turme și copiii lor dansează.
Mandan fuori come un gregge i loro piccini, e i loro figliuoli saltano e ballano.
12 Iau tamburina și harpa și se bucură la sunetul instrumentului de suflat.
Cantano a suon di timpano e di cetra, e si rallegrano al suon della zampogna.
Passano felici i loro giorni, poi scendono in un attimo nel soggiorno dei morti. (Sheol h7585)
14 De aceea ei îi spun lui Dumnezeu: Pleacă de la noi, căci nu dorim cunoașterea căilor tale.
Eppure, diceano a Dio: “Ritirati da noi! Noi non ci curiamo di conoscer le tue vie!
15 Ce este cel Atotputernic să îi servim? Și ce folos avem dacă ne rugăm lui?
Che è l’Onnipotente perché lo serviamo? che guadagneremo a pregarlo?”
16 Iată, binele lor nu este în mâna lor; sfatul celor stricați este departe de mine.
Ecco, non hanno essi in mano la loro felicita? (lungi da me il consiglio degli empi!)
17 Cât de des se stinge candela celor stricați! Și cât de des vine nimicirea lor peste ei! Dumnezeu împarte întristări în mânia lui.
Quando avvien mai che la lucerna degli empi si spenga, che piombi loro addosso la ruina, e che Dio, nella sua ira, li retribuisca di pene?
18 Ei sunt ca miriștea înaintea vântului și ca pleava pe care furtuna o poartă departe.
Quando son essi mai come paglia al vento, come pula portata via dall’uragano?
19 Dumnezeu îngrămădește nelegiuirea lui pentru copiii lui; îl răsplătește și el o va ști.
“Iddio”, mi dite, “serba castigo pei figli dell’empio”. Ma punisca lui stesso! che lo senta lui,
20 Ochii lui vor vedea nimicirea lui și va bea din furia celui Atotputernic.
che vegga con gli occhi propri la sua ruina, e beva egli stesso l’ira dell’Onnipotente!
21 Căci ce plăcere are el în casa lui după el, când numărul lunilor sale este tăiat în mijlocul lor?
E che importa all’empio della sua famiglia dopo di lui, quando il numero dei suoi mesi e ormai compiuto?
22 Va învăța cineva pe Dumnezeu cunoaștere, văzând că el judecă pe cei înălțați?
S’insegnerà forse a Dio la scienza? a lui che giudica quelli di lassù?
23 Unul moare în deplinătatea tăriei sale, fiind întru-totul tihnit și în pace.
L’uno muore in mezzo al suo benessere, quand’è pienamente tranquillo e felice,
24 Sânii lui sunt plini de lapte și oasele lui sunt îmbibate cu măduvă.
ha i secchi pieni di latte, e fresco il midollo dell’ossa.
25 Și un altul moare în amărăciunea sufletului său și niciodată nu mănâncă cu plăcere.
L’altro muore con l’amarezza nell’anima, senz’aver mai gustato il bene.
26 Ei se vor culca toți în țărână și viermii îi vor acoperi.
Ambedue giacciono ugualmente nella polvere, e i vermi li ricoprono.
27 Iată, eu cunosc gândurile voastre și planurile pe care voi pe nedrept vi le închipuiți împotriva mea.
Ah! li conosco i vostri pensieri, e i piani che formate per abbattermi!
28 Pentru că spuneți: Unde este casa prințului? Și unde sunt locurile de locuit ale celor stricați?
Voi dite: “E dov’è la casa del prepotente? dov’è la tenda che albergava gli empi?”
29 Nu ați întrebat pe cei ce merg pe cale? Și nu știți semnele lor,
Non avete dunque interrogato quelli che hanno viaggiato? Voi non vorrete negare quello che attestano;
30 Că cel stricat este rezervat zilei nimicirii? Vor fi duși înainte până la ziua furiei.
che, cioè, il malvagio è risparmiato nel dì della ruina, che nel giorno dell’ira egli sfugge.
31 Cine va declara calea sa feței lui? Și cine îi va răsplăti pentru ce a făcut?
Chi gli rimprovera in faccia la sua condotta? Chi gli rende quel che ha fatto?
32 Totuși el va fi adus la groapă și va rămâne în mormânt.
Egli è portato alla sepoltura con onore, e veglia egli stesso sulla sua tomba.
33 Brazdele văii îi vor fi dulci și fiecare om va urma după el, așa ca nenumărați înainte de el.
Lievi sono a lui le zolle della valle; dopo, tutta la gente segue le sue orme; e, anche prima, una folla immensa fu come lui.
34 Cum dar mă mângâiați în zadar, văzând că în răspunsurile voastre rămâne falsitate?
Perché dunque m’offrite consolazioni vane? Delle vostre risposte altro non resta che falsità”.
