Iov 21
1 Dar Iov a răspuns și a zis:
Darauf antwortete Hiob folgendermaßen:
2 Ascultați cu atenție vorbirea mea și să fie aceasta mângâierile voastre.
»Hört, o höret an, was ich zu sagen habe! Das soll mir eure Tröstungen ersetzen!
3 Permiteți-mi să vorbesc; și după ce vorbesc să batjocoriți.
Erlaubt mir, daß ich rede, und nachdem ich gesprochen habe, magst du es bespötteln!
4 Cât despre mine, este plângerea mea către om? Și dacă ar fi așa, de ce să nu fie duhul meu tulburat?
Richtet sich meine Klage etwa gegen Menschen? Oder warum sollte ich nicht ungeduldig werden?
5 Însemnați-mă și uimiți-vă și puneți-vă mâna la gură.
Wendet euch her zu mir, so werdet ihr euch entsetzen und euch die Hand auf den Mund legen!
6 Chiar când îmi amintesc, mă tem, și un tremur cuprinde carnea mea.
Wenn ich bloß daran denke, gerate ich in Bestürzung, und ein Schauder überläuft meinen Leib!«
7 Pentru ce trăiesc cei stricați, îmbătrânesc și sunt tari în putere?
»Warum bleiben die Frevler am Leben, werden alt, nehmen sogar an Kraft zu?
8 Sămânța lor este întemeiată, înaintea feței lor împreună cu ei și urmașii lor înaintea ochilor lor.
Ihr Nachwuchs steht bei fester Gesundheit vor ihnen, ja neben ihnen, und deren Sprößlinge vor ihren Augen.
9 Casele lor sunt ferite de teamă, iar toiagul lui Dumnezeu nu este asupra lor.
Ihre Häuser stehen ungefährdet da, ohne Furcht vor Schrecknis, und Gottes Zuchtrute fährt nicht auf sie nieder.
10 Taurul lor prăsește și nu dă greș; vaca lor fată și nu își leapădă vițelul.
Sein Stier belegt und befruchtet sicher, seine Kuh kalbt leicht und tut keine Fehlgeburt.
11 Ei își trimit înainte micuții asemenea unei turme și copiii lor dansează.
Ihre Buben lassen sie wie eine Herde Lämmer ausziehen, und ihre kleineren Kinder hüpfen tanzend umher;
12 Iau tamburina și harpa și se bucură la sunetul instrumentului de suflat.
sie singen laut zur Pauke und Zither und sind vergnügt beim Klang der Schalmei.
Sie verbringen im Wohlergehen ihre Tage und fahren in Ruhe zum Totenreich hinab. (Sheol h7585)
14 De aceea ei îi spun lui Dumnezeu: Pleacă de la noi, căci nu dorim cunoașterea căilor tale.
Und doch haben sie zu Gott gesagt: ›Bleibe fern von uns; denn nach der Erkenntnis deiner Wege tragen wir kein Verlangen.
15 Ce este cel Atotputernic să îi servim? Și ce folos avem dacă ne rugăm lui?
Was ist der Allmächtige, daß wir ihm dienen sollten? Und könnte es uns nützen, daß wir ihn mit Bitten angehen?‹«
16 Iată, binele lor nu este în mâna lor; sfatul celor stricați este departe de mine.
»Seht, ihr Wohlergehen liegt allerdings nicht in ihrer Hand – die Denkweise der Frevler steht mir fern! –,
17 Cât de des se stinge candela celor stricați! Și cât de des vine nimicirea lor peste ei! Dumnezeu împarte întristări în mânia lui.
aber wie oft kommt es denn vor, daß die Leuchte der Frevler erlischt und ihr Verderben über sie hereinbricht? Daß Gott ihnen die Lose gemäß seinem Zorn zuteilt?
18 Ei sunt ca miriștea înaintea vântului și ca pleava pe care furtuna o poartă departe.
Daß es ihnen ergeht wie dem Strohhalm vor dem Wind und wie der Spreu, die der Sturm entführt hat?
19 Dumnezeu îngrămădește nelegiuirea lui pentru copiii lui; îl răsplătește și el o va ști.
›Gott spart‹, sagt ihr, ›sein Unheil für die Kinder des Frevlers auf‹ – doch ihm selber sollte er vergelten, daß er es fühlte!
20 Ochii lui vor vedea nimicirea lui și va bea din furia celui Atotputernic.
Sehen müßten seine eigenen Augen das Verderben, und er selbst sollte von der Zornglut des Allmächtigen trinken!
21 Căci ce plăcere are el în casa lui după el, când numărul lunilor sale este tăiat în mijlocul lor?
Denn was wird er sich noch um seine Familie nach seinem Tode kümmern, nachdem die Zahl seiner Monde abgeschnitten ist?
22 Va învăța cineva pe Dumnezeu cunoaștere, văzând că el judecă pe cei înălțați?
Doch – darf man Gott Erkenntnis lehren, ihn, der die himmlischen (Geister) richtet?
23 Unul moare în deplinătatea tăriei sale, fiind întru-totul tihnit și în pace.
Der eine stirbt im Vollbesitz des Glücks, ganz sorgenfrei und in Ruhe:
24 Sânii lui sunt plini de lapte și oasele lui sunt îmbibate cu măduvă.
seine Kufen sind mit Milch gefüllt, und so ist das Mark in seinen Knochen wohlversorgt;
25 Și un altul moare în amărăciunea sufletului său și niciodată nu mănâncă cu plăcere.
der andere aber stirbt in bitterem Herzeleid, ohne je vom Glück etwas geschmeckt zu haben:
26 Ei se vor culca toți în țărână și viermii îi vor acoperi.
gleicherweise liegen sie in der Erde, und Gewürm legt sich als Decke über beide.«
27 Iată, eu cunosc gândurile voastre și planurile pe care voi pe nedrept vi le închipuiți împotriva mea.
»Seht, ich kenne eure Gedanken wohl und die Anschläge, mit denen ihr mir Gewalt antut.
28 Pentru că spuneți: Unde este casa prințului? Și unde sunt locurile de locuit ale celor stricați?
Wenn ihr sagt: ›Wo ist das Haus des Gewaltmenschen geblieben und wo das Zelt, in welchem die Frevler wohnten?‹ –
29 Nu ați întrebat pe cei ce merg pe cale? Și nu știți semnele lor,
habt ihr euch denn noch nie bei den weitgereisten Leuten erkundigt, deren beweiskräftige Aussagen ihr doch nicht verwerfen könnt:
30 Că cel stricat este rezervat zilei nimicirii? Vor fi duși înainte până la ziua furiei.
daß am Unglückstage der Böse verschont bleibt und am Tage des (göttlichen) Zorngerichts heil davonkommt?
31 Cine va declara calea sa feței lui? Și cine îi va răsplăti pentru ce a făcut?
Wer hält ihm auch nur seinen Lebenswandel unverhohlen vor? Und hat er etwas verübt, wer vergilt es ihm?
32 Totuși el va fi adus la groapă și va rămâne în mormânt.
Nein, man gibt ihm noch das feierliche Geleit zur Gräberstätte und hält über seinem Grabhügel noch Wache.
33 Brazdele văii îi vor fi dulci și fiecare om va urma după el, așa ca nenumărați înainte de el.
Sanft liegen auf ihm die Schollen des Tales, und hinter ihm her zieht alle Welt, wie Unzählige ihm vorangegangen sind.
34 Cum dar mă mângâiați în zadar, văzând că în răspunsurile voastre rămâne falsitate?
Wie mögt ihr mir da so nichtigen Trost bieten? Und eure Entgegnungen – von denen bleibt nur Treubruch übrig!«
