Iov 19
1 Atunci Iov a răspuns și a zis:
Y RESPONDIÓ Job, y dijo:
2 Până când îmi veți chinui sufletul și mă veți rupe în bucăți prin cuvinte?
¿Hasta cuándo angustiaréis mi alma, y me moleréis con palabras?
3 De zece ori m-ați ocărât; nu vă este rușine că vă faceți străini față de mine?
Ya me habéis vituperado diez veces: ¿no os avergonzáis de descomediros delante de mí?
4 Și dacă într-adevăr am greșit, greșeala mea rămâne cu mine.
Sea así que realmente haya yo errado, conmigo se quedará mi yerro.
5 Dacă într-adevăr vă veți preamări împotriva mea și îmi veți folosi ocara pentru a pleda împotriva mea,
Mas si vosotros os engrandeciereis contra mí, y adujereis contra mí mi oprobio,
6 Să știți acum că Dumnezeu m-a doborât și m-a încercuit cu plasa lui.
Sabed ahora que Dios me ha trastornado, y traído en derredor su red sobre mí.
7 Iată, eu strig din cauza răului, dar nu sunt ascultat; strig tare, dar nu este judecată.
He aquí yo clamaré agravio, y no seré oído: daré voces, y no habrá juicio.
8 Mi-a îngrădit calea ca să nu pot trece și a așezat întuneric în căile mele.
Cercó de vallado mi camino, y no pasaré; y sobre mis veredas puso tinieblas.
9 M-a dezbrăcat de gloria mea și a luat coroana de pe capul meu.
Hame despojado de mi gloria, y quitado la corona de mi cabeza.
10 M-a distrus de fiecare parte și sunt dus; și speranța mea el a mutat-o din loc ca pe un pom.
Arruinóme por todos lados, y perezco; y ha hecho pasar mi esperanza como árbol [arrancado].
11 El de asemenea și-a aprins furia împotriva mea și mă socotește ca pe unul dintre dușmanii săi.
E hizo inflamar contra mí su furor, y contóme para sí entre sus enemigos.
12 Trupele lui se adună și își înalță calea împotriva mea și își așază tabăra în jurul cortului meu.
Vinieron sus ejércitos á una, y trillaron sobre mí su camino, y asentaron campo en derredor de mi tienda.
13 A pus pe frații mei departe de mine și cunoscuții mei sunt într-adevăr înstrăinați de mine.
Hizo alejar de mí mis hermanos, y positivamente se extrañaron de mí mis conocidos.
14 Rudele mele m-au părăsit și prietenii mei apropiați m-au uitat.
Mis parientes se detuvieron, y mis conocidos se olvidaron de mí.
15 Cei ce locuiesc în casa mea și servitoarele mele, mă socotesc un străin, sunt un înstrăinat în ochii lor.
Los moradores de mi casa y mis criadas me tuvieron por extraño: forastero fuí yo en sus ojos.
16 L-am chemat pe servitorul meu și nu mi-a răspuns; l-am implorat cu gura mea.
Llamé á mi siervo, y no respondió; de mi propia boca le suplicaba.
17 Respirația mea este străină soției mele, deși am cerut de dragul copiilor propriului meu trup.
Mi aliento vino á ser extraño á mi mujer, aunque por los hijos de mis entrañas [le] rogaba.
18 Da, pruncii m-au disprețuit; m-am ridicat, iar ei au vorbit împotriva mea.
Aun los muchachos me menospreciaron: en levantándome, hablaban contra mí.
19 Toți prietenii mei intimi m-au detestat; și cei pe care i-am iubit s-au întors împotriva mea.
Todos mis confidentes me aborrecieron; y los que yo amaba, se tornaron contra mí.
20 Osul mi se lipește de pielea și de carnea mea, iar eu am scăpat doar cu pielea dinților mei.
Mi cuero y mi carne se pegaron á mis huesos; y he escapado con la piel de mis dientes.
21 Aveți milă de mine, aveți milă de mine, voi prietenii mei; căci mâna lui Dumnezeu m-a atins.
Oh vosotros mis amigos, tened compasión de mí, tened compasión de mí; porque la mano de Dios me ha tocado.
22 De ce mă persecutați ca Dumnezeu și nu vă săturați cu carnea mea?
¿Por qué me perseguís como Dios, y no os hartáis de mis carnes?
23 De s-ar fi scris cuvintele mele acum! De s-ar fi tipărit într-o carte!
¡Quién diese ahora que mis palabras fuesen escritas! ¡quién diese que se escribieran en un libro!
24 De s-ar fi gravat cu un toc de fier și plumb în stâncă pentru totdeauna!
¡Que con cincel de hierro y con plomo fuesen en piedra esculpidas para siempre!
25 Pentru că eu știu că răscumpărătorul meu trăiește și va sta în picioare pe pământ în ziua de pe urmă;
Yo sé que mi Redentor vive, y al fin se levantará sobre el polvo:
26 Și după ce această piele a mea se distruge, totuși în carnea mea voi vedea pe Dumnezeu,
Y después de deshecha esta mi piel, aun he de ver en mi carne á Dios;
27 Pe care îl voi vedea pentru mine însumi și ochii mei vor privi și nu un altul, deși rărunchii mei se mistuie înăuntrul meu.
Al cual yo tengo de ver por mí, y mis ojos lo verán, y no otro, [aunque] mis riñones se consuman dentro de mí.
28 Dar voi ar trebui să spuneți: De ce îl persecutăm? Văzând că rădăcina acestui lucru este găsită în mine.
Mas debierais decir: ¿Por qué lo perseguimos? ya que la raíz del negocio en mí se halla.
29 Temeți-vă de sabie, căci furia aduce pedepsele sabiei, ca să știți că este o judecată.
Temed vosotros delante de la espada; porque [sobreviene] el furor de la espada [á causa] de las injusticias, para que sepáis que hay un juicio.
