Iov 19
1 Atunci Iov a răspuns și a zis:
Y respondió Job, y dijo:
2 Până când îmi veți chinui sufletul și mă veți rupe în bucăți prin cuvinte?
¿Hasta cuándo angustiaréis mi alma: y me moleréis con palabras?
3 De zece ori m-ați ocărât; nu vă este rușine că vă faceți străini față de mine?
Ya me habéis avergonzado diez veces: no tenéis vergüenza de afrentarme.
4 Și dacă într-adevăr am greșit, greșeala mea rămâne cu mine.
Sea así, que de cierto yo haya errado: conmigo se quedará mi yerro.
5 Dacă într-adevăr vă veți preamări împotriva mea și îmi veți folosi ocara pentru a pleda împotriva mea,
Mas si vosotros os engrandeciereis contra mí, y redarguyereis contra mí mi oprobrio:
6 Să știți acum că Dumnezeu m-a doborât și m-a încercuit cu plasa lui.
Sabéd ahora, que Dios, me trastornó, y trajo al derredor su red sobre mí.
7 Iată, eu strig din cauza răului, dar nu sunt ascultat; strig tare, dar nu este judecată.
He aquí, yo clamaré agravio, y no seré oído: daré voces, y no habrá juicio.
8 Mi-a îngrădit calea ca să nu pot trece și a așezat întuneric în căile mele.
Cercó de vallado mi camino, y no pasaré; y sobre mis veredas puso tinieblas.
9 M-a dezbrăcat de gloria mea și a luat coroana de pe capul meu.
Quitóme mi honra, y quitó la corona de mi cabeza.
10 M-a distrus de fiecare parte și sunt dus; și speranța mea el a mutat-o din loc ca pe un pom.
Arrancóme al derredor, y me fui; e hizo ir, como de un árbol, mi esperanza.
11 El de asemenea și-a aprins furia împotriva mea și mă socotește ca pe unul dintre dușmanii săi.
E hizo inflamar contra mí su furor; y contóme a sí entre sus enemigos.
12 Trupele lui se adună și își înalță calea împotriva mea și își așază tabăra în jurul cortului meu.
Vinieron sus ejércitos a una, y trillaron sobre mí su camino; y asentaron campo en derredor de mi tienda.
13 A pus pe frații mei departe de mine și cunoscuții mei sunt într-adevăr înstrăinați de mine.
Mis hermanos hizo alejar de mí, y mis conocidos ciertamente se extrañaron de mí.
14 Rudele mele m-au părăsit și prietenii mei apropiați m-au uitat.
Mis parientes se detuvieron; y mis conocidos se olvidaron de mí.
15 Cei ce locuiesc în casa mea și servitoarele mele, mă socotesc un străin, sunt un înstrăinat în ochii lor.
Los moradores de mi casa, y mis criadas, me tuvieron por extraño: extraño fui yo en sus ojos.
16 L-am chemat pe servitorul meu și nu mi-a răspuns; l-am implorat cu gura mea.
Llamé a mi siervo, y no respondió; de mi propia boca le rogaba.
17 Respirația mea este străină soției mele, deși am cerut de dragul copiilor propriului meu trup.
Mi aliento fue hecho extraño a mi mujer, y por los hijos de mi vientre le rogaba.
18 Da, pruncii m-au disprețuit; m-am ridicat, iar ei au vorbit împotriva mea.
Aun los muchachos me menospreciaron: en levantándome, luego hablaban contra mí.
19 Toți prietenii mei intimi m-au detestat; și cei pe care i-am iubit s-au întors împotriva mea.
Todos los varones de mi secreto me aborrecieron; y los que yo amaba, se tornaron contra mí.
20 Osul mi se lipește de pielea și de carnea mea, iar eu am scăpat doar cu pielea dinților mei.
Mi hueso se pegó a mi piel y a mi carne, y he escapado con el cuero de mis dientes.
21 Aveți milă de mine, aveți milă de mine, voi prietenii mei; căci mâna lui Dumnezeu m-a atins.
¡Oh vosotros mis amigos tenéd compasión de mí, tenéd compasión de mí! porque la mano de Dios me ha tocado.
22 De ce mă persecutați ca Dumnezeu și nu vă săturați cu carnea mea?
¿Por qué me perseguís como Dios, y no os hartáis de mis carnes?
23 De s-ar fi scris cuvintele mele acum! De s-ar fi tipărit într-o carte!
¿Quién diese ahora que mis palabras fuesen escritas? ¿Quién diese que se escribiesen en un libro?
24 De s-ar fi gravat cu un toc de fier și plumb în stâncă pentru totdeauna!
¿Qué con cincel de hierro y con plomo fuesen en piedra esculpidas para siempre?
25 Pentru că eu știu că răscumpărătorul meu trăiește și va sta în picioare pe pământ în ziua de pe urmă;
Yo sé que mi Redentor vive, y que al fin se levantará sobre el polvo.
26 Și după ce această piele a mea se distruge, totuși în carnea mea voi vedea pe Dumnezeu,
Y después, desde este mi roto cuero, y desde mi propia carne tengo de ver a Dios:
27 Pe care îl voi vedea pentru mine însumi și ochii mei vor privi și nu un altul, deși rărunchii mei se mistuie înăuntrul meu.
Al cual yo tengo de ver por mí, y mis ojos le han de ver, y no otro, [aunque] mis riñones se consuman dentro de mí.
28 Dar voi ar trebui să spuneți: De ce îl persecutăm? Văzând că rădăcina acestui lucru este găsită în mine.
¿Por qué no decís: Por qué le perseguimos? pues que la raíz del negocio se halla en mí.
29 Temeți-vă de sabie, căci furia aduce pedepsele sabiei, ca să știți că este o judecată.
Teméd a vosotros delante de la espada; porque la ira de la espada de las maldades viene: porque sepáis que hay juicio.
