Iov 19
1 Atunci Iov a răspuns și a zis:
Respondió Job y dijo:
2 Până când îmi veți chinui sufletul și mă veți rupe în bucăți prin cuvinte?
“¿Hasta cuándo afligiréis mi alma, y queréis majarme con palabras?
3 De zece ori m-ați ocărât; nu vă este rușine că vă faceți străini față de mine?
Ya diez veces me habéis insultado, y no os avergonzáis de ultrajarme.
4 Și dacă într-adevăr am greșit, greșeala mea rămâne cu mine.
Aunque yo realmente haya errado, soy yo quien pago mi error.
5 Dacă într-adevăr vă veți preamări împotriva mea și îmi veți folosi ocara pentru a pleda împotriva mea,
Si queréis alzaros contra mí, alegando en mi desfavor mi oprobio,
6 Să știți acum că Dumnezeu m-a doborât și m-a încercuit cu plasa lui.
sabed que es Dios quien me oprime, y me ha envuelto en su red.
7 Iată, eu strig din cauza răului, dar nu sunt ascultat; strig tare, dar nu este judecată.
He aquí que alzo el grito por ser oprimido, pero nadie me responde; clamo, pero no hay justicia.
8 Mi-a îngrădit calea ca să nu pot trece și a așezat întuneric în căile mele.
Él ha cerrado mi camino, y no puedo pasar; ha cubierto de tinieblas mis sendas.
9 M-a dezbrăcat de gloria mea și a luat coroana de pe capul meu.
Me ha despojado de mi gloria, y de mi cabeza ha quitado la corona.
10 M-a distrus de fiecare parte și sunt dus; și speranța mea el a mutat-o din loc ca pe un pom.
Me ha arruinado del todo, y perezco; desarraigó, como árbol, mi esperanza.
11 El de asemenea și-a aprins furia împotriva mea și mă socotește ca pe unul dintre dușmanii săi.
Encendió contra mí su ira, y me considera como enemigo suyo.
12 Trupele lui se adună și își înalță calea împotriva mea și își așază tabăra în jurul cortului meu.
Vinieron en tropel sus milicias, se abrieron camino contra mí y pusieron sitio a mi tienda.
13 A pus pe frații mei departe de mine și cunoscuții mei sunt într-adevăr înstrăinați de mine.
A mis hermanos los apartó de mi lado, y mis conocidos se retiraron de mí.
14 Rudele mele m-au părăsit și prietenii mei apropiați m-au uitat.
Me dejaron mis parientes, y mis íntimos me han olvidado.
15 Cei ce locuiesc în casa mea și servitoarele mele, mă socotesc un străin, sunt un înstrăinat în ochii lor.
Los que moran en mi casa, y mis criadas me tratan como extraño; pues soy un extranjero a sus ojos.
16 L-am chemat pe servitorul meu și nu mi-a răspuns; l-am implorat cu gura mea.
Llamo a mi siervo, y no me responde, por más que le ruegue con mi boca.
17 Respirația mea este străină soției mele, deși am cerut de dragul copiilor propriului meu trup.
Mi mujer tiene asco de mi hálito, y para los hijos de mis entrañas no soy más que hediondez.
18 Da, pruncii m-au disprețuit; m-am ridicat, iar ei au vorbit împotriva mea.
Me desprecian hasta los niños; si intento levantarme se mofan de mí.
19 Toți prietenii mei intimi m-au detestat; și cei pe care i-am iubit s-au întors împotriva mea.
Todos los que eran mis confidentes me aborrecen, y los que yo más amaba se han vuelto contra mí.
20 Osul mi se lipește de pielea și de carnea mea, iar eu am scăpat doar cu pielea dinților mei.
Mis huesos se pegan a mi piel y a mi carne, y tan solo me queda la piel de mis dientes.
21 Aveți milă de mine, aveți milă de mine, voi prietenii mei; căci mâna lui Dumnezeu m-a atins.
¡Compadeceos de mí, compadeceos de mí, a lo menos vosotros, amigos míos, pues la mano de Dios me ha herido!
22 De ce mă persecutați ca Dumnezeu și nu vă săturați cu carnea mea?
¿Por qué me perseguís como Dios, y ni os hartáis de mi carne?
23 De s-ar fi scris cuvintele mele acum! De s-ar fi tipărit într-o carte!
¡Oh! que se escribiesen mis palabras y se consignaran en un libro,
24 De s-ar fi gravat cu un toc de fier și plumb în stâncă pentru totdeauna!
que con punzón de hierro y con plomo se grabasen en la peña para eterna memoria!
25 Pentru că eu știu că răscumpărătorul meu trăiește și va sta în picioare pe pământ în ziua de pe urmă;
Mas yo sé que vive mi Redentor, y que al fin se alzará sobre la tierra.
26 Și după ce această piele a mea se distruge, totuși în carnea mea voi vedea pe Dumnezeu,
Después, en mi piel, revestido de este (mi cuerpo) veré a Dios (de nuevo) desde mi carne.
27 Pe care îl voi vedea pentru mine însumi și ochii mei vor privi și nu un altul, deși rărunchii mei se mistuie înăuntrul meu.
Yo mismo le veré; le verán mis propios ojos, y no otro; por eso se consumen en mí mis entrañas.
28 Dar voi ar trebui să spuneți: De ce îl persecutăm? Văzând că rădăcina acestui lucru este găsită în mine.
Vosotros diréis entonces: «¿Por qué lo hemos perseguido?» Pues quedará descubierta la justicia de mi causa.
29 Temeți-vă de sabie, căci furia aduce pedepsele sabiei, ca să știți că este o judecată.
Temed la espada, porque terribles son las venganzas de la espada; para que sepáis que hay un juicio.”
