Iov 19
1 Atunci Iov a răspuns și a zis:
А Јов одговори и рече:
2 Până când îmi veți chinui sufletul și mă veți rupe în bucăți prin cuvinte?
Докле ћете мучити душу моју и сатирати ме речима?
3 De zece ori m-ați ocărât; nu vă este rușine că vă faceți străini față de mine?
Већ сте ме десет пута наружили; није вас стид што тако наваљујете на ме?
4 Și dacă într-adevăr am greșit, greșeala mea rămâne cu mine.
Али ако сам доиста погрешио, погрешка ће моја остати код мене.
5 Dacă într-adevăr vă veți preamări împotriva mea și îmi veți folosi ocara pentru a pleda împotriva mea,
Ако ли се још хоћете да дижете на ме и да ме корите мојом срамотом,
6 Să știți acum că Dumnezeu m-a doborât și m-a încercuit cu plasa lui.
Онда знајте да ме је Бог оборио и мрежу своју разапео око мене.
7 Iată, eu strig din cauza răului, dar nu sunt ascultat; strig tare, dar nu este judecată.
Ето, вичем на неправду, али се не слушам; вапим, али нема суда.
8 Mi-a îngrădit calea ca să nu pot trece și a așezat întuneric în căile mele.
Заградио је пут мој да не могу проћи; на стазе моје метнуо је мрак.
9 M-a dezbrăcat de gloria mea și a luat coroana de pe capul meu.
Свукао је с мене славу моју и скинуо венац с главе моје.
10 M-a distrus de fiecare parte și sunt dus; și speranța mea el a mutat-o din loc ca pe un pom.
Порушио ме је од свуда, да ме нема; и као дрво ишчупао је надање моје.
11 El de asemenea și-a aprins furia împotriva mea și mă socotește ca pe unul dintre dușmanii săi.
Распалио се на ме гнев Његов, и узео ме је међу непријатеље своје.
12 Trupele lui se adună și își înalță calea împotriva mea și își așază tabăra în jurul cortului meu.
Војске Његове дођоше све заједно и насуше к себи пут к мени, стадоше у логор около шатора мог.
13 A pus pe frații mei departe de mine și cunoscuții mei sunt într-adevăr înstrăinați de mine.
Браћу моју удаљио је од мене, и знанци моји туђе се од мене.
14 Rudele mele m-au părăsit și prietenii mei apropiați m-au uitat.
Ближњи моји оставише ме, и знанци моји заборавише ме.
15 Cei ce locuiesc în casa mea și servitoarele mele, mă socotesc un străin, sunt un înstrăinat în ochii lor.
Домашњи моји и моје слушкиње гледају ме као туђина; странац сам у очима њиховим.
16 L-am chemat pe servitorul meu și nu mi-a răspuns; l-am implorat cu gura mea.
Зовем слугу свог, а он се не одзива, а молим га устима својим.
17 Respirația mea este străină soției mele, deși am cerut de dragul copiilor propriului meu trup.
Дах је мој мрзак жени мојој, а преклињем је синовима утробе своје.
18 Da, pruncii m-au disprețuit; m-am ridicat, iar ei au vorbit împotriva mea.
Ни деца не хају за ме; кад устанем, руже ме.
19 Toți prietenii mei intimi m-au detestat; și cei pe care i-am iubit s-au întors împotriva mea.
Мрзак сам свима неверним својим, и које љубљах посташе ми противници.
20 Osul mi se lipește de pielea și de carnea mea, iar eu am scăpat doar cu pielea dinților mei.
За кожу моју као за месо моје прионуше кости моје; једва оста кожа око зуба мојих.
21 Aveți milă de mine, aveți milă de mine, voi prietenii mei; căci mâna lui Dumnezeu m-a atins.
Смилујте се на ме, смилујте се на ме, пријатељи моји, јер се рука Божија дотакла мене.
22 De ce mă persecutați ca Dumnezeu și nu vă săturați cu carnea mea?
Зашто ме гоните као Бог, и меса мог не можете да се наситите?
23 De s-ar fi scris cuvintele mele acum! De s-ar fi tipărit într-o carte!
О кад би се написале речи моје! Кад би се ставиле у књигу!
24 De s-ar fi gravat cu un toc de fier și plumb în stâncă pentru totdeauna!
Писаљком гвозденом и оловом на камену за вечни спомен кад би се урезале!
25 Pentru că eu știu că răscumpărătorul meu trăiește și va sta în picioare pe pământ în ziua de pe urmă;
Али знам да је жив мој Искупитељ, и на последак да ће стати над прахом.
26 Și după ce această piele a mea se distruge, totuși în carnea mea voi vedea pe Dumnezeu,
И ако се ова кожа моја и рашчини, опет ћу у телу свом видети Бога.
27 Pe care îl voi vedea pentru mine însumi și ochii mei vor privi și nu un altul, deși rărunchii mei se mistuie înăuntrul meu.
Ја исти видећу Га, и очи моје гледаће Га, а не друге. А бубрега мојих нестаје у мени.
28 Dar voi ar trebui să spuneți: De ce îl persecutăm? Văzând că rădăcina acestui lucru este găsită în mine.
Него би требало да кажете: Зашто га гонимо? Кад је корен беседе у мени.
29 Temeți-vă de sabie, căci furia aduce pedepsele sabiei, ca să știți că este o judecată.
Бојте се мача; јер је мач освета за безакоње; и знајте да има суд.
