< Iov 19 >

1 Atunci Iov a răspuns și a zis:
Da tok Job til orde og sa:
2 Până când îmi veți chinui sufletul și mă veți rupe în bucăți prin cuvinte?
Hvor lenge vil I bedrøve min sjel og knuse mig med ord?
3 De zece ori m-ați ocărât; nu vă este rușine că vă faceți străini față de mine?
Det er nu tiende gang I håner mig og ikke skammer eder ved å krenke mig.
4 Și dacă într-adevăr am greșit, greșeala mea rămâne cu mine.
Har jeg virkelig faret vill, da blir min villfarelse min egen sak.
5 Dacă într-adevăr vă veți preamări împotriva mea și îmi veți folosi ocara pentru a pleda împotriva mea,
Vil I virkelig ophøie eder over mig og vise mig at min vanære har rammet mig med rette?
6 Să știți acum că Dumnezeu m-a doborât și m-a încercuit cu plasa lui.
Så vit da at Gud har gjort mig urett og satt sitt garn omkring mig!
7 Iată, eu strig din cauza răului, dar nu sunt ascultat; strig tare, dar nu este judecată.
Se, jeg roper: Vold! - men jeg får intet svar; jeg skriker om hjelp, men det er ingen rett å få.
8 Mi-a îngrădit calea ca să nu pot trece și a așezat întuneric în căile mele.
Min vei har han stengt, så jeg ikke kommer frem, og over mine stier legger han mørke.
9 M-a dezbrăcat de gloria mea și a luat coroana de pe capul meu.
Min ære har han avklædd mig og tatt bort kronen fra mitt hode.
10 M-a distrus de fiecare parte și sunt dus; și speranța mea el a mutat-o din loc ca pe un pom.
Han bryter mig ned på alle kanter, så jeg går til grunne, og han rykker op mitt håp som et tre.
11 El de asemenea și-a aprins furia împotriva mea și mă socotește ca pe unul dintre dușmanii săi.
Han lar sin vrede brenne mot mig og akter mig som sin fiende.
12 Trupele lui se adună și își înalță calea împotriva mea și își așază tabăra în jurul cortului meu.
Hans hærflokker kommer alle sammen og rydder sig vei mot mig, og de leirer sig rundt om mitt telt.
13 A pus pe frații mei departe de mine și cunoscuții mei sunt într-adevăr înstrăinați de mine.
Mine brødre har han drevet langt bort fra mig, og mine kjenninger er blitt aldeles fremmede for mig.
14 Rudele mele m-au părăsit și prietenii mei apropiați m-au uitat.
Mine nærmeste holder sig borte, og mine kjente har glemt mig.
15 Cei ce locuiesc în casa mea și servitoarele mele, mă socotesc un străin, sunt un înstrăinat în ochii lor.
Mine husfolk og mine tjenestepiker akter mig for en fremmed; jeg er en utlending i deres øine.
16 L-am chemat pe servitorul meu și nu mi-a răspuns; l-am implorat cu gura mea.
Kaller jeg på min tjener, så svarer han ikke; med egen munn må jeg bønnfalle ham.
17 Respirația mea este străină soției mele, deși am cerut de dragul copiilor propriului meu trup.
Min ånde er motbydelig for min hustru, og min vonde lukt for min mors sønner.
18 Da, pruncii m-au disprețuit; m-am ridicat, iar ei au vorbit împotriva mea.
Endog barn forakter mig; vil jeg reise mig, så taler de mot mig.
19 Toți prietenii mei intimi m-au detestat; și cei pe care i-am iubit s-au întors împotriva mea.
Alle mine nærmeste venner avskyr mig, og de jeg elsket, har vendt sig mot mig.
20 Osul mi se lipește de pielea și de carnea mea, iar eu am scăpat doar cu pielea dinților mei.
Mine ben trenger ut gjennem min hud og mitt kjøtt, og bare tannhinnen er ennu urørt på mig.
21 Aveți milă de mine, aveți milă de mine, voi prietenii mei; căci mâna lui Dumnezeu m-a atins.
Forbarm eder, forbarm eder over mig, I mine venner! For Guds hånd har rørt ved mig.
22 De ce mă persecutați ca Dumnezeu și nu vă săturați cu carnea mea?
Hvorfor forfølger I mig likesom Gud og blir ikke mette av mitt kjøtt?
23 De s-ar fi scris cuvintele mele acum! De s-ar fi tipărit într-o carte!
Men gid mine ord måtte bli opskrevet! Gid de måtte bli optegnet i en bok,
24 De s-ar fi gravat cu un toc de fier și plumb în stâncă pentru totdeauna!
ja, med jerngriffel og bly for evig bli hugget inn i sten!
25 Pentru că eu știu că răscumpărătorul meu trăiește și va sta în picioare pe pământ în ziua de pe urmă;
Men jeg - jeg vet min gjenløser lever, og som den siste skal han stå frem på støvet.
26 Și după ce această piele a mea se distruge, totuși în carnea mea voi vedea pe Dumnezeu,
Og efterat denne min hud er blitt ødelagt, skal jeg ut fra mitt kjød skue Gud,
27 Pe care îl voi vedea pentru mine însumi și ochii mei vor privi și nu un altul, deși rărunchii mei se mistuie înăuntrul meu.
han som jeg skal skue, mig til gode, han som mine øine skal se og ikke nogen fremmed - mine nyrer tæres bort i mitt liv.
28 Dar voi ar trebui să spuneți: De ce îl persecutăm? Văzând că rădăcina acestui lucru este găsită în mine.
Når I sier: Hvor vi skal forfølge ham! - I har jo funnet skylden hos mig -
29 Temeți-vă de sabie, căci furia aduce pedepsele sabiei, ca să știți că este o judecată.
så frykt for sverdet! For vrede er en synd som er hjemfalt til sverd. Dette sier jeg forat I skal tenke på at det kommer en dom.

< Iov 19 >