Iov 19
1 Atunci Iov a răspuns și a zis:
Bet Ījabs atbildēja un sacīja:
2 Până când îmi veți chinui sufletul și mă veți rupe în bucăți prin cuvinte?
Cik ilgi jūs manu dvēseli bēdināsiet un mani mocīsiet ar vārdiem?
3 De zece ori m-ați ocărât; nu vă este rușine că vă faceți străini față de mine?
Jūs gan desmitkārt mani likuši kaunā un nekaunaties mani tā nomākt.
4 Și dacă într-adevăr am greșit, greșeala mea rămâne cu mine.
Un ja es tiešām esmu maldījies, tad tā maldīšanās ir mana.
5 Dacă într-adevăr vă veți preamări împotriva mea și îmi veți folosi ocara pentru a pleda împotriva mea,
Vai tad jums tiešām tā bija lielīties pret mani un pierādīt manu kaunu?
6 Să știți acum că Dumnezeu m-a doborât și m-a încercuit cu plasa lui.
Ņemiet jel vērā, kā Dievs mani lauzis un mani apvaldzinājis ar Savu tīklu.
7 Iată, eu strig din cauza răului, dar nu sunt ascultat; strig tare, dar nu este judecată.
Redzi, es brēcu par varas darbu, bet man neatbild; es kliedzu pēc palīga, bet tiesas nav.
8 Mi-a îngrădit calea ca să nu pot trece și a așezat întuneric în căile mele.
Manam ceļam Viņš licis šķēršļus, ka netieku uz priekšu, un uz manām tekām Viņš licis tumsību.
9 M-a dezbrăcat de gloria mea și a luat coroana de pe capul meu.
Manu godu Viņš man novilcis un atņēmis manas galvas kroni.
10 M-a distrus de fiecare parte și sunt dus; și speranța mea el a mutat-o din loc ca pe un pom.
Viņš mani nopostījis visapkārt, ka eju bojā, un manu cerību Viņš izsakņojis kā koku.
11 El de asemenea și-a aprins furia împotriva mea și mă socotește ca pe unul dintre dușmanii săi.
Viņš iededzinājis Savu bardzību pret mani un mani tur kā Savu ienaidnieku.
12 Trupele lui se adună și își înalță calea împotriva mea și își așază tabăra în jurul cortului meu.
Viņa kara spēki sanākuši kopā un pret mani taisījuši savu ceļu un apmetuši lēģeri ap manu dzīvokli.
13 A pus pe frații mei departe de mine și cunoscuții mei sunt într-adevăr înstrăinați de mine.
Manus brāļus viņš atšķīris tālu no manis, un mani draugi man palikuši visai sveši.
14 Rudele mele m-au părăsit și prietenii mei apropiați m-au uitat.
Mani tuvinieki atstājās, un mani draugi mani aizmirst.
15 Cei ce locuiesc în casa mea și servitoarele mele, mă socotesc un străin, sunt un înstrăinat în ochii lor.
Mana saime un manas kalpones tur mani par svešinieku, un es esmu kā svešs viņu acīs.
16 L-am chemat pe servitorul meu și nu mi-a răspuns; l-am implorat cu gura mea.
Es saucu savu kalpu, bet tas neatbild, tas man mīļi jālūdzās ar savu muti.
17 Respirația mea este străină soției mele, deși am cerut de dragul copiilor propriului meu trup.
Mana dvaša riebj manai sievai, un mana smaka manas mātes bērniem.
18 Da, pruncii m-au disprețuit; m-am ridicat, iar ei au vorbit împotriva mea.
Pat puikas mani nicina; kad es ceļos, tad tie man runā pretim.
19 Toți prietenii mei intimi m-au detestat; și cei pe care i-am iubit s-au întors împotriva mea.
Visi mani uzticamie draugi mani tur par negantību, un ko es mīlējis, tie ir griezušies pret mani.
20 Osul mi se lipește de pielea și de carnea mea, iar eu am scăpat doar cu pielea dinților mei.
Mani kauli līp pie manas ādas un pie manas miesas, un maniem zobiem āda vien atliek.
21 Aveți milă de mine, aveți milă de mine, voi prietenii mei; căci mâna lui Dumnezeu m-a atins.
Apžēlojaties par mani, apžēlojaties par mani, mani draugi! Jo Dieva roka mani aizskārusi.
22 De ce mă persecutați ca Dumnezeu și nu vă săturați cu carnea mea?
Kāpēc jūs mani vajājat, kā tas stiprais Dievs, un no manas miesas nevarat pieēsties?
23 De s-ar fi scris cuvintele mele acum! De s-ar fi tipărit într-o carte!
Ak kaut mani vārdi taptu sarakstīti, ak kaut tie taptu iezīmēti grāmatā!
24 De s-ar fi gravat cu un toc de fier și plumb în stâncă pentru totdeauna!
Kaut tie ar dzelzs kaltu un svinu par mūžīgu piemiņu taptu iecirsti akmenī.
25 Pentru că eu știu că răscumpărătorul meu trăiește și va sta în picioare pe pământ în ziua de pe urmă;
Bet es zinu, ka mans Pestītājs dzīvs, un pēcgalā Viņš celsies pār pīšļiem.
26 Și după ce această piele a mea se distruge, totuși în carnea mea voi vedea pe Dumnezeu,
Un kad mana āda, kas tā sasista, vairs nebūs, tad vaļā no savas miesas es skatīšu Dievu.
27 Pe care îl voi vedea pentru mine însumi și ochii mei vor privi și nu un altul, deși rărunchii mei se mistuie înăuntrul meu.
Tiešām, es Viņu sev skatīšu, un manas acis Viņu redzēs, un nebūs svešs. - Mana sirds iekš manis ilgojās.
28 Dar voi ar trebui să spuneți: De ce îl persecutăm? Văzând că rădăcina acestui lucru este găsită în mine.
Kad jūs sakāt: Kā mēs to vajāsim? Un ka tā vaina pie manis atrasta:
29 Temeți-vă de sabie, căci furia aduce pedepsele sabiei, ca să știți că este o judecată.
Tad bīstaties no zobena; jo zobens ir tā bardzība par noziegumiem, lai jūs atzīstat, ka ir sodība.
