Iov 19
1 Atunci Iov a răspuns și a zis:
Respondens autem Job, dixit:
2 Până când îmi veți chinui sufletul și mă veți rupe în bucăți prin cuvinte?
[Usquequo affligitis animam meam, et atteritis me sermonibus?
3 De zece ori m-ați ocărât; nu vă este rușine că vă faceți străini față de mine?
En decies confunditis me, et non erubescitis opprimentes me.
4 Și dacă într-adevăr am greșit, greșeala mea rămâne cu mine.
Nempe etsi ignoravi, mecum erit ignorantia mea.
5 Dacă într-adevăr vă veți preamări împotriva mea și îmi veți folosi ocara pentru a pleda împotriva mea,
At vos contra me erigimini, et arguitis me opprobriis meis.
6 Să știți acum că Dumnezeu m-a doborât și m-a încercuit cu plasa lui.
Saltem nunc intelligite quia Deus non æquo judicio afflixerit me, et flagellis suis me cinxerit.
7 Iată, eu strig din cauza răului, dar nu sunt ascultat; strig tare, dar nu este judecată.
Ecce clamabo, vim patiens, et nemo audiet; vociferabor, et non est qui judicet.
8 Mi-a îngrădit calea ca să nu pot trece și a așezat întuneric în căile mele.
Semitam meam circumsepsit, et transire non possum: et in calle meo tenebras posuit.
9 M-a dezbrăcat de gloria mea și a luat coroana de pe capul meu.
Spoliavit me gloria mea, et abstulit coronam de capite meo.
10 M-a distrus de fiecare parte și sunt dus; și speranța mea el a mutat-o din loc ca pe un pom.
Destruxit me undique, et pereo: et quasi evulsæ arbori abstulit spem meam.
11 El de asemenea și-a aprins furia împotriva mea și mă socotește ca pe unul dintre dușmanii săi.
Iratus est contra me furor ejus, et sic me habuit quasi hostem suum.
12 Trupele lui se adună și își înalță calea împotriva mea și își așază tabăra în jurul cortului meu.
Simul venerunt latrones ejus, et fecerunt sibi viam per me, et obsederunt in gyro tabernaculum meum.
13 A pus pe frații mei departe de mine și cunoscuții mei sunt într-adevăr înstrăinați de mine.
Fratres meos longe fecit a me, et noti mei quasi alieni recesserunt a me.
14 Rudele mele m-au părăsit și prietenii mei apropiați m-au uitat.
Dereliquerunt me propinqui mei, et qui me noverant obliti sunt mei.
15 Cei ce locuiesc în casa mea și servitoarele mele, mă socotesc un străin, sunt un înstrăinat în ochii lor.
Inquilini domus meæ et ancillæ meæ sicut alienum habuerunt me, et quasi peregrinus fui in oculis eorum.
16 L-am chemat pe servitorul meu și nu mi-a răspuns; l-am implorat cu gura mea.
Servum meum vocavi, et non respondit: ore proprio deprecabar illum.
17 Respirația mea este străină soției mele, deși am cerut de dragul copiilor propriului meu trup.
Halitum meum exhorruit uxor mea, et orabam filios uteri mei.
18 Da, pruncii m-au disprețuit; m-am ridicat, iar ei au vorbit împotriva mea.
Stulti quoque despiciebant me: et cum ab eis recessissem, detrahebant mihi.
19 Toți prietenii mei intimi m-au detestat; și cei pe care i-am iubit s-au întors împotriva mea.
Abominati sunt me quondam consiliarii mei, et quem maxime diligebam, aversatus est me.
20 Osul mi se lipește de pielea și de carnea mea, iar eu am scăpat doar cu pielea dinților mei.
Pelli meæ, consumptis carnibus, adhæsit os meum, et derelicta sunt tantummodo labia circa dentes meos.
21 Aveți milă de mine, aveți milă de mine, voi prietenii mei; căci mâna lui Dumnezeu m-a atins.
Miseremini mei, miseremini mei saltem vos, amici mei, quia manus Domini tetigit me.
22 De ce mă persecutați ca Dumnezeu și nu vă săturați cu carnea mea?
Quare persequimini me sicut Deus, et carnibus meis saturamini?
23 De s-ar fi scris cuvintele mele acum! De s-ar fi tipărit într-o carte!
Quis mihi tribuat ut scribantur sermones mei? quis mihi det ut exarentur in libro
24 De s-ar fi gravat cu un toc de fier și plumb în stâncă pentru totdeauna!
stylo ferreo et plumbi lamina, vel celte sculpantur in silice?
25 Pentru că eu știu că răscumpărătorul meu trăiește și va sta în picioare pe pământ în ziua de pe urmă;
Scio enim quod redemptor meus vivit, et in novissimo die de terra surrecturus sum:
26 Și după ce această piele a mea se distruge, totuși în carnea mea voi vedea pe Dumnezeu,
et rursum circumdabor pelle mea, et in carne mea videbo Deum meum:
27 Pe care îl voi vedea pentru mine însumi și ochii mei vor privi și nu un altul, deși rărunchii mei se mistuie înăuntrul meu.
quem visurus sum ego ipse, et oculi mei conspecturi sunt, et non alius: reposita est hæc spes mea in sinu meo.
28 Dar voi ar trebui să spuneți: De ce îl persecutăm? Văzând că rădăcina acestui lucru este găsită în mine.
Quare ergo nunc dicitis: Persequamur eum, et radicem verbi inveniamus contra eum?
29 Temeți-vă de sabie, căci furia aduce pedepsele sabiei, ca să știți că este o judecată.
Fugite ergo a facie gladii, quoniam ultor iniquitatum gladius est: et scitote esse judicium.]
